Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Doamne, orbule tovarăș

1 min lectură·
Mediu
nu mai sta în genunchi Doamne
pe scaunul electric pentru Tine stau eu.
vino în brațele mele
rotulele Tale mari s-au ciobit
umblând după alții.
te voi iubi ocroti și hrăni
până la capăt.
știi Doamne orbule tovarăș
nu știu unde vom ajunge amândoi.
ce bine-ți șade cu drumul
credeai că Te voi salva
dar în ziua de azi păsările nu cântă
copacii se usucă
avioanele cad
oamenii mor prea curând
iartă-mă
credința n-a mutat munții din loc
ridică-ți genunchii
sunt moneda plătită
pentru drumul Tău înapoi.
053784
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
87
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

Stefan Doru Dancus. “Doamne, orbule tovarăș.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-doru-dancus/poezie/1805788/doamne-orbule-tovaras

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@adriana-lisandru-0026649AL
Adriana Lisandru
parca l-ai prins pe Goya in cuvinte, Dorule.
\"știi Doamne orbule tovarăș
nu știu unde vom ajunge amândoi.\"

dar de ce ar trebui sa stii? :) nu-ti ajunge ca mergi?
mi-a placut. mult. finalul, mai ales...
dar parca nu-i al tau. aici nu mai vad \"apocalipticul\"...

0
@stefan-doru-dancusSD
Stefan Doru Dancus
Se mai calmeaza apele, Adriana. Sunt spre sfarsitul uni an, oboseala isi cere dreptul. Si unde sa mergi, daca numai Dumnezeu te mai poate intelege? Nu la El?
Dancus
0
@marius-surleacMS
Marius Surleac
Hmmm! Schimbare de planuri, recunoașterea propriei valori în raport cu divinitatea ca tovarăș de suferință, continuarea efemeră după renunțare și revenire la probleme existențiale - într-un cuvânt \"lasă-mă să-mi port singur de grijă\" în schimbul unei ofrande.

Ultima strofă, foarte puternic construită, impunătoare, cu tentă agresivă - mi-a plăcut enorm!

Cu plăcerea lecturii,
Marius

0
@mihai-robeaMR
Mihai Robea
o poezie destul de bună, chiar dacă nu sunt de acord cu unele lucruri, asta contează mai puțin.
De ce trebuie să fie poeții niște perdanți, niște marionete, niște măscărici la mesele mari(fără nici o legătură cu tine), niciodată n-am înțeles. Datorează cuiva, ceva? Sau poate datorează, fiindcă astăzi avem libertatea să scriem tot ce ne trece prin cap(și nu e rău, chiar dacă uneori ar trebui să fim mai atenți)
Am cunoscut aici(și nu doar aici), oameni si poeți deosebiți, din generații diferite, cu moduri de a scrie diferit. Cu siguranță vor fi înțeles înaintea mea că nu există decât un singur drum, spre viață, spre oameni, spre Țară. Cam asta am vrut să spun în comm-ul trecut, cred că este un punct de vedere al bunului-simț de care ar trebui să ne aducem aminte cât mai des.
Stau și mă uit la site-ul lui Radu și mă gândesc că ar putea ajunge repede să aibă de zece, de douăzeci de ori mai mulți cititori. Ar trebui doar ca toți editorii să-și facă datoria. Ori să ajungă acolo câțiva oameni ceva mai pricepuți. Și chiar și aceia care își doresc atât de mult să ajungă la RECOMANDATE ar avea de câteva ori mai mulți cititori. Dar, evident, asta e alegerea proprietarului.
0
@stefan-doru-dancusSD
Stefan Doru Dancus
Mihai Robea, nu ma simt nici mai bine, nici mai rau datorita faptului ca textul de care zici a aparut pe prima pagina a agoniei. Dupa cum poti vedea, pe mine nu ma citesc prea multi pe-aici. Se intampla insa ca unora sa le placa ceea ce postez. De altfel, vara asta am cam lipsit de pe acest site, si asa va fi si vara viitoare, daca imi ajuta Dumnezeu.
Totusi, trebuie sa-ti spun ca acest poem nu reprezinta o razvratire - trebuie sa ai o estensie foarte puternica in divinitate ca sa-ti permiti sa scrii asa ceva. Sunt subiectiv, desigur, pentru ca fiecare avem o altfel de relatie cu Dumnezeu. Poate ca toate lecturile noastre ar trebui sa inceapa cu \"Evanghelia eseniana\", care nu spune ca trebuie sa-ti fie teama de Dumnezeu, entitate ce reprezinta, in fond, iubirea. Nadajduiesc sa nu te supere ceea ce am zis aici.
Sa ai pace,
Dancus
0