Războiul poeților

de-ar fi viața sinceră ca moartea
ce sens frumos ar avea
năvălirile ei...

nu-i ură arsura ci durere
prea vie a epiteliului proaspăt

să nu se termine drumul
facem sufletul drum
și-l facem hârtie și scrim
trecerea să fie totuși văzută
în urme de hacuri

tropotul rămână în noi
devenind foșnet
să-l auzim camarade
cât mai multe târziuri

cu bucuria lecturii,Ioan.

camarade nepretuit...sa descifram impreuna rugile copacilor.
Cu bucuria regasirii si a impartasirii simtamintelor...acelasi ultim marturisitor...

de-atatea "uri" poate se supara poetul/poeta si tasneste poezia! Nu e cazul aici, unde se scrie poezie fara ingredientul respectiv, ma gandesc ca "din tropotul cailor" ar suna mai firesc

m-as feri de formulari ca: "pe sub carne" (si ce mai e pe-acolo), "pe sub piele", fiindca suna nu stiu cum, aici apare la limita, poate fiindca trimite spre 'zicerea' unisex in care versurile nu sunt impregnate de feminitate, in cazul femeilor, ci de un fel de simulacru, mimetism, cam deloc sensibilitate, iar in cazul barbatilor de ceva plangacios incat te intrebi ce drakul s-a intamplat cu lumea asta a poetilor. Cu plangaciosi care se admira in oglinda (filiatia Cartonescu & co) nu putem avea o poezie puternica, fiindca puterea sta doar in "nebunia" celor care rup ritmul.

am cautat-o oarecum si eu Mihai, poate de aceea am zis sub carne si nu sub piele.Că uneori se lipeste ca nuca-n perete asta n-am cum sa contest, viziunile sunt diverse si multiple ca si interpretarile de altfel. Cred ca n-are nimic feminin "razboiul" meu...e doar o zbatere personala in care mi s-a terminat hartia si sunt obligat sa scriu pe ceva abstract. Multumesc mult Mihai pentru interventie, randurile tale mi-au mai clarificat cate ceva...te astept oricand.