Poezie
La ora înțelesurilor
1 min lectură·
Mediu
dar și acel trup
tot de împrumut îmi era
verile lui
nu-și mai puteau odihni amintirile
pe albul permanenței
simt cum umbra mea
se răzbună
dezveșmântându-mi numele de taine
departele din mine se-nclină sub tăceri
la ora înțelesurilor
cadranele rodesc silabe târzii
diminețile desenate pe începuturi
îmi netezesc
redutele oricărei schimbări
mi-a rămas doar mirosul prihănirii
veac de funingine
jumătate-n descântec
jumătate-n păcat
fericiți cei săraci cu trupul
002322
0