MLMihai Leoveanu
Verificat@mihai-leoveanu
Iasi
„go away, go away, mai aud glasul tău viscolind pe pământ...”
PROFIL Telefon – 0722468045 - 0749775752 E-mail – mihai_leoveanu@yahoo.com Născut în Iași, la 14 septembrie 1953, de Ziua Înălțării Sfintei Cruci (pe care o port și acum). BIOGRAFIE Am debutat în 1971, în paginile revistei CRONICA. Au urmat colaborări frecvente la CONVORBIRI LITERARE, ATENEU, FAMILIA, TOMIS, AMFITEATRU, ECHINOX, ROMÂNIA LITERARÃ…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Un text dezarmant prin simplitatea cu care coboară în singurătatea sinelui. Un adevăr spus lumii calm, chiar dacă aerul este negru și țăndări se face lumina. Așa se întâmplă și în gaura mea de șoarece, doar că tu ești prea tânără pentru asta. Aș putea inventa cel puțin două planuri paralele. Aș putea, de asemeni, produce un comentariu atât de elevat, încât nici editorii nu i-ar putea despleti ițele in integrum, dar prefer clipa de iluminare interioară pe care mi-ai oferit-o și pentru care îți mulțumesc. CINE SE CUPRINDE CU BRAȚELE E UN OM SINGUR - luați aminte, poeziști!
Pe textul:
„Om singur" de Ioana Geacăr
0 suflu
ContextGraba, cred eu, v-a făcut să confundați pers. a II-a sing. (diateza refl.) cu a II-a plural în versul trei (corect PRETINDEȚI). Cele bune și festina lente.
Pe textul:
„modestie" de dumitru cioaca-genuneanu
0 suflu
ContextNu știu de ce comentariul este postat de 3 ori la rând, când eu l-am trimis o singură dată! Oricum, e treaba editorilor. Ție, Diana și lui Florin - HRISTOS A ÎNVIAT!
Pe textul:
„ca pe pieptul lui tata" de Diana Iepure
Recomandat0 suflu
ContextParcă mă văd la Țaul, Bălți, Călărași, Căușeni, Soroca, Ștefan Vodă, Bălți, Chișinău, Tiraspol, Dubăsari, Cocieri sau Edineț cu statuile scriitorilor români în spinare spre a le împământeni în conștiința basarabenilor. Îmi este aproape sobușoara ta, iar întregul poem este un lamento al dezrădăcinării. Și doar cine nu a fost niciodată în Basarabia se poate întreba ce-o fi aia o cutie de seliodkă ivasy. Tata rămâne pentru tine în țintele care pot sugera crucificarea în destinul urmașilor. Și nu știu de ce, să mă ierte Florin, nu te pot vedea decât tot pe treptele Băncii Naționale din Chișinău, în cea de-a 1241-a mea călătorie acolo. Nu părăsi acest filon - în sobușoara ta încape cerul.
Pe textul:
„sobușoara" de Diana Iepure
Recomandat0 suflu
ContextVă mulțumesc vouă, puțini comentatori ai acestui text.Mi se pare, cum spuneam și în comentariul pt Andrei Gheorghe, că site-ul se duce la vale vertiginos d.p.v. al valorii. Poate este și vina noastră, a celor mai vechi. Dar nu vi se pare anormală (cel puțin...) absența de pe site a unor nume cunoscute, care, la o adică, ar fi putut duce la apariția unei GENERAȚII WWW POEZIE RO? Pe mine cel puțin mă încrâncenează situația. Ce face grupul de cenzori? Ce se va întâmpla cu (,) comunitățile deja constituite? TREZIȚI-VÃ, DOAMNELOR, DOMNIȘOARELOR și DOMNILOR!!!!
Pe textul:
„Craniul Profetului" de Mihai Leoveanu
0 suflu
ContextUn text memorabil, chiar dacă displace unora. Violența de limbaj poate reprima o stare de spirit? Pun această întrebare pentru simplul motiv că, dincolo de două erori gramaticale (NU MÃ POT DESPÃRȚII și NU AM PROFEȚII ÎMPREUNÃ) , poezia invită la meditație și introspecție. Este, de altfel, unul din cele mai profunde texte pe care le-am putut citi pe poezie.ro, un site din ce în ce mai minat de producții obscure. Întrebare pentru Editor și cenzori: nu vi se pare că mergem la vale din ce în ce mai repede?
Pe textul:
„în lanul de floarea soarelui" de Andrei Gheorghe
0 suflu
Contexttăcerea este un fel de lasa-mă să te las rupere
a spațiului de tandrețe rotund – care unghiuri în
perfecțiunea unui nou Arhimede ? – da
se poate respira împreună în adâncul unei singure măști
cu nisipul înmugurind printre buze în loc de cuvânt
adâncul cultivat cu meduze
oasele ciudat îmbracă zâmbetul tău dimineața
oasele mari ale unei despărțiri de piele
de bambus
de secunda care urmează - liniștea
a spațiului de tandrețe rotund – care unghiuri în
perfecțiunea unui nou Arhimede ? – da
se poate respira împreună în adâncul unei singure măști
cu nisipul înmugurind printre buze în loc de cuvânt
adâncul cultivat cu meduze
oasele ciudat îmbracă zâmbetul tău dimineața
oasele mari ale unei despărțiri de piele
de bambus
de secunda care urmează - liniștea
Pe textul:
„spațiul tandru în care ne creștem singurătatea" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextEra să comit un comentariu, dar mă abțin cu stoicism. Dacă ar fi să deschid o Școală de Poesie, aș recurge la mereu actuala teorie a Formelor fără Fond enunțată de Maiorescu. ...Sau la metoda dadaistă de-a scrie poesii - jobenul+cuvintele decupate din dicționar+conjuncții (care-s la-ndemâna oricui pentru lipiturile necesare)+ extragerea 6 din 49+ uimirea cititorilor scăpătați în profunzimile textului rezultat! Text sub așteptări, care nu mă d(r)ogorăște cu nimic.
Pe textul:
„start me up" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextsă scrii să ai de spus în locul altora să uiți de tine să adormi îmbrăcată alături cu poemul în afara în lăuntrul lui bâiguindu-l ascultându-l și lăsându-te umilită de el să scrii sângele tău să nu aibă nicio altă supapă să fii sora palidă a nopții să scrii să lupți pentru cea mai frumoasă înfrângere pentru bucuria altora de a te numi cândva chiar dacă va fi prea devreme sau prea târziu deopotrivă
Pe textul:
„să îmi fie iertat" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextînlăuntrul cuvintelor ploaia de meteori nu ucide
sunt straturi de alte-nțelesuri care ascund esența primară
cobor dintr-un timp suspendat de privirile tale tot mai adânc
viața mea se accelerează
o întamplare nedeslușită este modul de-a fi în adânc
dar -
cum nu se poate nega ceea ce-ar fi putut să însemne -
spatele înainte ca un scut îl împing presimțind aventura
suspendat cu funii subțiri în memorie
gândurile sunt mai greu înțelese -
o silabă împlântată în cuvântul străin
sau continuîndu-se la infinit
nu este ecoul - mulți au căzut în iluzia prelungirii de sine
captivi rămânând în această aparentă mișcare
cobor în adânc ușor ca o reverberație
apoi semnele în loc de cuvinte pulsând întuneric
funiile s-au rupt
începutul semnului
ar putea
să mă poarte
oriunde
țin la piept
palimpsestul
după care
mă
vei putea
recunoaște
sunt straturi de alte-nțelesuri care ascund esența primară
cobor dintr-un timp suspendat de privirile tale tot mai adânc
viața mea se accelerează
o întamplare nedeslușită este modul de-a fi în adânc
dar -
cum nu se poate nega ceea ce-ar fi putut să însemne -
spatele înainte ca un scut îl împing presimțind aventura
suspendat cu funii subțiri în memorie
gândurile sunt mai greu înțelese -
o silabă împlântată în cuvântul străin
sau continuîndu-se la infinit
nu este ecoul - mulți au căzut în iluzia prelungirii de sine
captivi rămânând în această aparentă mișcare
cobor în adânc ușor ca o reverberație
apoi semnele în loc de cuvinte pulsând întuneric
funiile s-au rupt
începutul semnului
ar putea
să mă poarte
oriunde
țin la piept
palimpsestul
după care
mă
vei putea
recunoaște
Pe textul:
„heartlanguage" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNorocul, Suferința voiau ceva să-mi spună
el fratele meu cel vitreg ea sora mea cea bună
trezit brutal când stranii bătăile în ușă
făcură să mă bâlbâi în ochi aveam cenușă
un altu-n locul meu n-ar fi deschis îndată
însă de mult și casa-mi era înstrăinată
mi s-a părut că două vagi umbre se strecoară
de ce un singur suflu? cine-a rămas afară?
când vei pleca de tot cu tine împreună
voi merge, Suferință, tu sora mea cea bună
el fratele meu cel vitreg ea sora mea cea bună
trezit brutal când stranii bătăile în ușă
făcură să mă bâlbâi în ochi aveam cenușă
un altu-n locul meu n-ar fi deschis îndată
însă de mult și casa-mi era înstrăinată
mi s-a părut că două vagi umbre se strecoară
de ce un singur suflu? cine-a rămas afară?
când vei pleca de tot cu tine împreună
voi merge, Suferință, tu sora mea cea bună
Pe textul:
„decembrie orb" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextpărul tău atât de lung mângâindu-mi picioarele însângerate ale rătăcirii mele de la stânga la dreapta
atât de întinse îmi erau mâinile căutărilor străbătând, linii dureroase de tacere cu mine, purtându-mă de la un urlet la altul
dimineața cețoasă a celor ce aleargă ascultând muzică neștiută, fetele lăsându-se linse de soare în pauza de prânz, umeri încă neatinși de lumină, albi și sfidători, uită-te, ia-ne, parcă strigau în urma mea, alungat de mândrele scuturi ale tinerilor ce-și întindeau brațele să le ia în stăpânire
dar cât de multe păsări am mai văzut și zăpada
atât de întinse îmi erau mâinile căutărilor străbătând, linii dureroase de tacere cu mine, purtându-mă de la un urlet la altul
dimineața cețoasă a celor ce aleargă ascultând muzică neștiută, fetele lăsându-se linse de soare în pauza de prânz, umeri încă neatinși de lumină, albi și sfidători, uită-te, ia-ne, parcă strigau în urma mea, alungat de mândrele scuturi ale tinerilor ce-și întindeau brațele să le ia în stăpânire
dar cât de multe păsări am mai văzut și zăpada
Pe textul:
„think twice" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextDa, vine o vreme când simți dezgolirea cuvântului până la os, când această demantelare frizează limita instabilă a absurdului și doar rememorarea vechilor înțelesuri mai poate funcționa ca punct de echilibru între lumi. Cea mai grea este starea de așteptare a ceva ce va să vină, mai devreme de a-l băga în seamă, mai târziu de a-l ignora.
Atins.
Mihai
Atins.
Mihai
Pe textul:
„lucruri pe care nu le voi avea vreodată" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextO poezie care denotă simțul acut al singurătății, rotundă, în care ultimul vers cade precum o așteptată sentință rememorată an de an. Nu pot fi de acord cu observația lui Mircea Florin Șandru referitoare la versul CA PE PIEPTUL LUI TATA. Gramatica Limbii Române permite, pentru substantivele de genul masculin această construcție genitivală, dar o interzice în cazul subst. feminine, recomandând construcția cu articol hotărât enclitic.
Pe textul:
„ca pe pieptul lui tata" de Diana Iepure
Recomandat0 suflu
ContextMișcat. Rar mi se întâmplă să rezonez deplin într-o armonie căreia i-am pierdut punctul de plecare și de intersecție. Am trăit fiecare cuvânt cu doza mea zilnică (silnică?) de ursofalk (chiar dacă mai eufonic sună xanax). Sentiment de liniște și predare - cum spunea cineva MÃ TRÃIEȘTI ÎN LOCUL MEU. Și iar ne întoarcem la aceleași teme ale poeziei dintotdeauna. Mulțumesc.
Pe textul:
„dragă poete" de ioana negoescu
0 suflu
ContextMi-aduc aminte de sârma din Piața Sf. Spiridon... Totdeauna se va găsi un clovn care va râde cu sau printre lacrimi. Complicată e, uneori, mașinăria asta de viață, când nu mai știi ce fire-s și ce legături, de te trezești suspendat în memorie de o iluzie debilă, care numai spre dragoste nu înalță, având jumate de sus hăcuită...
\"asupra ta biciul de foc numai rotindu-se și simți cum loviturile pe trup
se înfășoară
tot ce a urmat se poate numi un desfrâu al singurătății
umbra cuibărită în mine adânc mă înăbușă
din strălucirea singurătății mele am înțeles cum exiști –
pasăre cântătoare devorând
însă pe vultur cântându-l\"
\"asupra ta biciul de foc numai rotindu-se și simți cum loviturile pe trup
se înfășoară
tot ce a urmat se poate numi un desfrâu al singurătății
umbra cuibărită în mine adânc mă înăbușă
din strălucirea singurătății mele am înțeles cum exiști –
pasăre cântătoare devorând
însă pe vultur cântându-l\"
Pe textul:
„staccato pentru o iluzie" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contexte o tăcere care îmi descompune casa
mereu mă urmărește un poem
asupra căruia nu va fi timp să revin
mereu mă urmăresc aproape - mama
și-o dragoste de care nu-mi dau seama
și merg - eu știu că șirul de mult e rupt în urmă
nu mai aștept nici un prieten social
și mersul în tăcere îmi descompune chipul
căci și plecarea poate fi un ideal
mereu mă urmărește un poem
asupra căruia nu va fi timp să revin
mereu mă urmăresc aproape - mama
și-o dragoste de care nu-mi dau seama
și merg - eu știu că șirul de mult e rupt în urmă
nu mai aștept nici un prieten social
și mersul în tăcere îmi descompune chipul
căci și plecarea poate fi un ideal
Pe textul:
„nici urmă de dragoste" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCrezi sau nu, așa se numea astă-noapte. Am vrut (azi, la postare) o mai mare depersonalizare. Lungimea de undă a avut, după cum vezi, prioritate. Mulțumesc, Ela....
Pe textul:
„locuințele absenței" de Mihai Leoveanu
Recomandat0 suflu
ContextE doar un strigăt - m-am săturat de dulcegării (de multă vreme), m-am săturat de temele curente (pe care brodează mulți din cei pe care, citindu-i pe site, mă oripilează), m-am săturat până și de mine, mai ales de când cei care-mi dau telefon uită în următoarea secundă numărul, m-am săturat de atâta săturare. Este luciditatea, dacă vrei, ultimelor luni. După, nu voi mai scrie și voi avea destul timp pentru contemplare, chiar dacă ridurile mele încă n-au reușit să-mi acopere orgoliul. Ce mă sperie este distanța de oameni. Atât. Restul e strigăt.
Pe textul:
„riduri albe cu Beethoven" de Mihai Leoveanu
Recomandat0 suflu
ContextȘi revin pentru un vers EU INVERS DE TU. În viața fiecăreia-fiecăruia există (mereu, implacabil) câte o asemenea dihotomie. Puțini o găsesc și o conștientizează.
Pe textul:
„Eu invers de tu" de Alina Manole
0 suflu
Context