start me up

un embrion chircit roade negru... esti intr-o forma poetica de zile mari + plus ca finalul e fabulos

foarte amical,

habar n-am :))
cred că n-a mai rămas decât frica de amnezie e un exercițiu de zile mari

mă omori cu amicalul da\' măcar e sincer

da, e un text bun.
inceputul chiar este ok, dar nu imi place strofa a doua si faza cu tinicheaua.
de la colectia in jos as fi scos totul.
e foarte bine.

da Medeea da\' mie îmi place tinicheaua de coadă
latră face zgomot spune cine suntem

Erorile vieții, privite ca niște accidente ale gândirii, să le prindem de tinicheaua cozii pentru ca zgomotul prostiei noastre să-l audă toți.
Din slăbiciuni și temeri crește înlăuntru “un embrion chircit” negru ce roade albul din noi, iar în golul căscat apare “o gaură neagră” care face trecerea de la întuneric la lumină și invers.

Era să comit un comentariu, dar mă abțin cu stoicism. Dacă ar fi să deschid o Școală de Poesie, aș recurge la mereu actuala teorie a Formelor fără Fond enunțată de Maiorescu. ...Sau la metoda dadaistă de-a scrie poesii - jobenul+cuvintele decupate din dicționar+conjuncții (care-s la-ndemâna oricui pentru lipiturile necesare)+ extragerea 6 din 49+ uimirea cititorilor scăpătați în profunzimile textului rezultat! Text sub așteptări, care nu mă d(r)ogorăște cu nimic.

Răzvan
prima afirmație - corect
a doua - perfect adevărat

Dl. Leoveanu
tocmai ați comis unul
eu n-aș deschide o școală de poezie
nu cred în așa ceva - nu poate fi viabil
nu poți învăța să te spui precum nu poți învăța să te trăiești

PS.jocurile de cuvinte nu mă dau pe spate, ideea era nu să vă dogorâți dvs ci să mă dez-otrăvesc eu

continui comentariile tale la comentarii prin comentarii ce completează...
\"nu poți învăța să te spui precum nu poți învăța să te trăiești\" frumos...și-atunci...

subțire și ieftin jocul de-a ascunde litera uite ce spiritual sunt
mă dezamăgiți
ca om evident

din punctul meu de vedere nu ne ducem decât pe noi în spinare
deraiând din asta există n variante
bașca collateral damages

de când cu broaștele astea cu yale, nici nu se mai poate uita omul pe gaura cheii.
voiam să spun că satisfacerea curiozității a devenit și ea o \"gaură neagră\".
câtă energie se consumă, câtă energie se risipește de o parte și de alta a unei încuietori cu yale!

uităm urechile Adrien
ușile subțiri și
fantasmele
nimic nu se pierde totul se transformă