lucruri pe care nu le voi avea vreodată

Imi place aceasta lirica interogativa, cu atat mai mult cu cat miroase a virgina. Acum o sa-mi spuneti ca sunt pervers... ei bine, asta e! Imi place lirica tanara, si as da orice sa fac dragoste cu ea, asa, sa nu pot sa-i raspund la nicio intrebare si sa o mangai cu mormaieli.
Bobadil.
P.S. Urmeaza comentariul:
Demult am avut impresia ca inteleg acest cuvant \"infanta\"... marturisesc, l-am intors pe toate partile si apoi am abandonat incercarea, ramanand la imagini. Cu oarecare surpindere (pentru ca Ela Victoria Luca are o problema la acest capitol, ea nemaiputand sa ma surprinda prea mult, eu asteptandu-ma din start la ce-i mai teribil din partra ei :-) am constatat ca acest poem are tupeul de a pivota in jurul infantei cu gratie. O tentativa laudabila, parerea mea, deci s-o laud cum se cuvine si sa ma mir tot cum se cuvine.
Bobadil.
Daca se intreaba cineva care-i treaba cu accentul in acest comentariu, sa sune la 121 si sa ceara cu Gogu, apoi sa-i spuna \"Gogule, tu esti?\" El va zice, cel mai probabil \"Da\" si de atunci incolo totul va merge ca pe roate si nici nu va mai fi vorba despre accentul buclucas.

\"ce oameni mă scriu mai departe?\"

Oameni care iubesc suflul tău din litere.

Avem nevoie de oameni...

Cu stimă
MA

Andu cel cu de două ori Bobadil, stau și eu și mă uimesc: unu - de faptul că te mai pot surprinde pe tine, cel care mă citește atent, de multe ori îmi spun că cei ce mă citesc astfel se vor fi plictisind odată și-odată, și-atunci fac o piruetă. Doi - tu_p_eul ăsta al poeziei mele, care se încăpățânează să păstreze infanta intangibilă, alb precum o ie purtată mereu duminica, în timp ce oamenii sunt sau nu sunt sau doar vin și pleacă. Dar revin, de fiecare dată la aceeași întâlnire cu poezia. Mulțumesc.

Ioan, da, azi, ca niciodată în sfera poetică în care am ales să mă fiu, am simțit oamenii și nevoia de ei. Asta fiindcă au fost câțiva dintre ei care mi-au amintit că sunt și e nevoie să le fiu. Mulțumesc.

Ela

am trecut si eu si-mi place toata lumea scrie de bine,
dac-o fi asa?
nu ma pot pronunta chiar bine, ca versu`i alb oile`s negre
cin`le vede nu le crede , cin`le paste le cunoaste...
noapte buna...

titlul este patetic dar scriera este... wow

dadada

imi plac ideile

Dorin, e ceva cu litere negre pe pagini albe sau litere albe pe pagini negre (asta apropo de oile acelea), iar
autorul să le fie păstorul? (iaun gluma și o așez deoparte). Mulțumesc.

Ioana, dacă m-ai auzi cum verbalizez eu titlul acesta, pe ce ton, ți-ar plăcea și el. :)Ideile sunt reale. :)

Ela

Da, vine o vreme când simți dezgolirea cuvântului până la os, când această demantelare frizează limita instabilă a absurdului și doar rememorarea vechilor înțelesuri mai poate funcționa ca punct de echilibru între lumi. Cea mai grea este starea de așteptare a ceva ce va să vină, mai devreme de a-l băga în seamă, mai târziu de a-l ignora.

Atins.
Mihai

Simțirea până la os, până dincolo de firul osului cuvintelor, îți lasă un tempo, în care orice respirație aduce nou suflu, necesar trăirii prin cuvinte, mereu altele, sau mereu alte semne și însemne. Mulțumesc, e prețioasă venirea ta aici.

Ela

am nevoie de harti sa stiu unde vine bucurestiul
dincolo de orice interpretare aleatorie
sa marchez cu rosu solurile si subsolurile manoase ale capitalei
pline de gropi si subgropi
sa ma comport ca un adult infantil
smerit sa intreb o mama regateana unde-i sunt anotimpurile

am nevoie de munti si podisuri sa nu ratacesc in defilee
neuitate peisaje pitoresti
ca si cum as fotografia un fir de iarba incruntata
pentru ca nu a inmugurit la timp in pamant

am nevoie si de un ghid rabdator
care sa ma lase sa-l intreb bazaconii de geografie
spre a descoperi impreuna harta rutiera a cailor ferate
cand cad in gol imitatii de ploaie

si atunci cand toate acestea imi vor fi satisfacute
eu ma voi face in sfarsit bucurestean

fiecere încearcă să zgârâie pământul ca semn că a trecut prin viu, tu o faci scriind poezie, aceasta-mi pare o rugă adusă muzei, sfârșitul îmi lasă gust de testament: \"ce oameni mă scriu mai departe\" și nu ce oameni mă vor citi! Destinul poetului este să fie nemuritor doar \"după\" și lași în penultima strofă un înțeles cu \"timp\" !
Să poți înmuguri fără pământ, fii și fiicele tale poeziile, scrierile, suflul din litere, îmi pare că ești pe dinăuntrul tău doar poezie probabil omul tău te dezbracă în mare grijă cu frică și își blesteamă neștiința de a te scrie mai departe -nimeni poate nu va ști!

încep prin a spune că \"niciodată\" e mult mai serios decât \"vreodată\". am auzit și eu asta de la cineva mai mare decât mine. :)
e cumva o ars poetica și nu si-a dat încă nimeni seama?
\"infanta\" și \"interstițiile\" îmi aduc aminte de încă marele Nichita Stănescu. :)
aici dansează foarte bine simbolismul care te conduce inevitabil spre ermetism. bun.

Bogdan, mie tare mi-s dragi contrele, mai ales acestea cu itinerar concret, bine capitalizat și bine proporționat liric-parodic și mai ales contrat. am o mărturisire de făcut, așa, în plen: îmi amintesc de comentariile tale literare, de interpretare a textelor, în care vedeai nu doar semnificații, ci și stilul literar al autorului, și elemente de tehnică, și posibile amprente literare din acel autor. Mie mi-e dor de acele comentarii ale tale. promiți că revii cu ele? Când vrei tu, alegi tu anotimpul. Mulțumesc, eu oricum până atunci mă voi desfăta cu viitoarele tale contre. :)

Valeriu, chi lo sa? Nu știu, niic nu știu dacă aș dori să știu, însă ceva etse cert: te scriu deja cei ce te citesc. fiindcă te scriu înăuntrul lor, internalizându-te fie și doar în acele secunde cât îți parcurg un text, indiferent unde este înscris. Pentru mine, acest fapt este esențial. De aceea dau atâta atenție reverberațiilor cuvintelor în oameni. :)

Nicholas, inițial a fost niciodată, am schimbat când am realizat că are sens cu ceea ce transmit. Oamenii ce mă vor scrie vreodată. Măcar în ochii lor.:) Mulțam pentru... întrebarea ta, pentru firul desprins și mai ales că ai știut unde să vii. Cândva mi-ai spus să nu fiu mai ermetică decât e necesar, sper că am reușit măcar uneori, măcar o dată. :)

Ela

|
cuvintele tale au puls biblic, cum le dezbraci pana la os
de podoabe inutile si le imbraci in muguri, par siluete
tinere, cu mersul niciodata cadere, sau poate doar
respirari, pe drumul fara sfarsit al cunoasterii….
tu vei ramane mereu in cea ce scrii Ela, ai durat temple
de cuvinte in care ti-ai zidit nemurirea:)

cu drag
Anana

Mulțumesc, Anana, pentru cum îmi citești în tine cuvintele, uneori mir, alteori parfum, adesea doar scorțișoară și vanilie. Fiindcă sunt atât de oamă, încât mă întreb încă oare cât de departe este Templul?

Ela

Ela, la asemenea \"doruri2 pe care le ai, nu pot ramane nesimtitor ( sau nesimtit) :)) asa ca ,promit ca voi face analiza pe text, intr-un anotimp incert, dar totusi real :)
Numai sa ai ceva rbdare si... sa nu te rapuna contrele melesugubete :))

campul alb oile negre, cine le vede nu le crede, cine le paste le cunoaste...
campul alb/ hartia, oile negre /scrisul,cine le paste,/cine scrie,le cunoaste/stie citi,cine nu stie citi/le vede dar nu le crede/nu le poate citi(nu stie carte)

era o ghicitoare mai demult.
cu deosebit respect
dorin

Ela,

Poemul acesta al tau mi-a placut f mult, de aceea am incercat o continuare:
Am nevoie de oasele literelor
Sa-mi fac un trunchi
De care tu sa te agati
Dupa ce ti-am topit otelul tacerii

Si cand ruga aceasta va fi implinita
N-am sa ma mai ascund
La note de subsol impletite de rascrucea celor 3 anotimpuri

As scutura anotimpurile viitoare de mersul in gol
Si te-as inchide in sarutul dintre cuvinte.

(cred ca e prima mea poezie din anul asta-se pare ca la mine poezia se strange iarna intr-un culcus pt ca primavara sa bata la poarta asternutului la scris);sper ca ti-a placut, oricum pe mine astfel m-a inspirat. O noapte frumoasa,
Anca

Dorin, mă iartă, acum am găsit aceste însemne, da, mi-amintesc ghicitoarea, eu am aflat-o în clasa întâi, când deja scriam scrierea, citeam cărticele și mă plcitiseam când ajuzeam în jur \"maaaa... maaaaa...\". Atunci am învățat să am răbdare și că unele lucruri nu le poți avea decât la timpul lor. Mulțam.

Anca, mult mi-a plăcut, cumva aproape de simțămintele și ruga de aici, aproape de gândul secund în care se îmbracă poezia spre a transmite mai departe, inspirație. Mulțumesc, m-a impresionat darul tău de poezie.

Ela

Intotdeauna, cititorul, a gasit explicatii pe care autorul nu le-a vrut. SUNTETI FOARTE INTELIGENTI COMENTATORILOR! Am glumit... Poate credeti ca vreau sa impresionez poeta? Gresit. Sau poate nu... NU ESTE TREABA VOASTRA! Am ales-o pe ea pentru ca am vrut. Nu uitati ca mai presus de democratie, este haosul...si eu traiesc in el. Daca aveti timp mort, in care puteti sa alungati sentimente placute mie, plecati, departe! Ea este singura, ale carei poezii le voi comenta din momentul vorbirii(adica de acum pentru statornici), pentru ca sunt puternic si cuvintele ei sunt gndite, NU TRANSCRISE. Comentatorii sa nu uite ca exista si LIDERI printre muritori. Eu sunt unul dintre ei.

Pentru Victoria

Nu ti-am citit toate scrierile pentru ca nu am avut patos. M-a parasit pe parcurs. Dar... scrii in continuitate si este PERFECT. Daca am gresit in cele spuse, este pentru ca ai vrut tu. Nu uita ca trebuie sa ajungi undeva cu scrierile! Pentru ca daca mori, cine va continua povestea?

Geo Morcov

Mulțumesc pentru că ai reușit să citești un fragment din scrieri. Aici sunt doar o parte. Nici eu nu mai am pathos de a le reciti, însă voi ajunge unde cu ele, altfel nu ar fi fost gândite-simțite-redate. Nu am înțeles cum e cu liderii, dar nu-i bai, îmi place când sunt și lucruri pe care nu trebuie să le înțeleg vreodată, mai greu e cu cele pe care le înțeleg, fie că spun, fie că nu. :)

Ela