MBMihaela Roxana Boboc
Verificat@mihaela-roxana-boboc
„cu obrazul lipit de grumaz/fiul meu doarme/cu-o bucată din mine/sub gene...”
Biografie: Data, locul nașterii: 19 mai 1982, Buzău. Licențiată în Management și Marketing(2007) și absolventă a Școlii Populare de Artă- Galați, secția pictură(2008). Membru fondator și secretar al cenaclului Ante Portas Buzău. Parcurs literar: Apariții editoriale în Opinia Buzău, Vitralii- Rm. Sărat, Fereastra - Mizil, Algoritm literar- Hunedoara, Porto Franco-…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Dar nu ți se pare că sună mai poetic vise, mai deschis?
Pe textul:
„toamna iubirii" de Adrian Furnica
De îmbunătățit0 suflu
ContextE interesant textul tău, cu o precizare: un vis-două vise, nu visuri.
S-ar mai cere dezvoltată ideea, e un pic prea scurt și se mai cer câteva mijloace
poetice pentru îmbogățirea ei.
S-ar mai cere dezvoltată ideea, e un pic prea scurt și se mai cer câteva mijloace
poetice pentru îmbogățirea ei.
Pe textul:
„toamna iubirii" de Adrian Furnica
De îmbunătățit0 suflu
ContextSă vedem ce spune poezia ta...se vorbește despre lumea viselor
o lume în aburul căreia
am pășit
lăsînd mîinile pe lîngă corp
ai pășit lin, fără împotrivire
acolo era limpede, o lume minusculă, o lume a cuvintelor, a poeziei
în care avioanele zburau sub privirile mele
pe trasee precise
scriind cuvinte ce se scurgeau
într-o fantă
În această lume a viselor ei, tu plutești în lacrima ei așteptând mesajele, cuvintele ca pe o eliberare, cu nerăbdarea și emoția pe care numai un îndrăgostit o poate declanșa în inima lui.
atunci am deslușit sensul cuvintelor, spui într-un final, deschizându-ți inima...
o lume în aburul căreia
am pășit
lăsînd mîinile pe lîngă corp
ai pășit lin, fără împotrivire
acolo era limpede, o lume minusculă, o lume a cuvintelor, a poeziei
în care avioanele zburau sub privirile mele
pe trasee precise
scriind cuvinte ce se scurgeau
într-o fantă
În această lume a viselor ei, tu plutești în lacrima ei așteptând mesajele, cuvintele ca pe o eliberare, cu nerăbdarea și emoția pe care numai un îndrăgostit o poate declanșa în inima lui.
atunci am deslușit sensul cuvintelor, spui într-un final, deschizându-ți inima...
Pe textul:
„Atît de limpede" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextMulțumesc, Ioan pentru trecere și comentariu. Poate că ai dreptate. Sunt cam explicită.
Pe textul:
„Adam iubea o Evă" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextUneori doar condeiul ne e răspunsul în fața unei lumi debile, condeiul trage linia de supraviețuire.
Pare un text facil la prima vedere, dar când intri mai adânc găsești unele răspunsuri și motive de reflecție.
Al 19-lea cititor,
Mihaela
Pare un text facil la prima vedere, dar când intri mai adânc găsești unele răspunsuri și motive de reflecție.
Al 19-lea cititor,
Mihaela
Pe textul:
„Probă de supraviețuire" de marius nițov
0 suflu
ContextÎmi place întoarcerea la copilărie, așa cum am trăit-o noi, acest schimb de generații cu accentuarea diferențelor, sunt câteva adevăruri care se remarcă în acest poem.
AL 154-lea cititor,
Mihaela
AL 154-lea cititor,
Mihaela
Pe textul:
„Poveste de cartier" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextÎmi place sinceritatea versurilor tale. Revolta, modul în care curg strofele ca o destăinuire.
Titlul este fenomenal, atrage, dorești să vezi ce se ascunde în spatele acestor cuvinte.
Ca un răspuns al acestor afirmații, îți dau dreptate, nimic din ce scriem nu e valabil acceptat
de aceea scriu fenomenelor
reliefului
ființelor neînțelepte
frumos spus și de ce nu e de înțeles, scriem din dragoste pentru artă, scriem pentru că simțim că trebuie să revărsăm din preaplinul de emoții, scriem pentru noi, pentru alții poate, pentru a ne înțelege mai bine, nu e totul o încercare de autocunoaștere?
Te pune pe gânduri, te îndeamnă la meditație, iar finalul, da, așa e, poetul creează o lume, o lume altfel, o lume în care misterul se amestecă cu tot amalgamul acesta de emoții și trăiri nestăvilite...
Titlul este fenomenal, atrage, dorești să vezi ce se ascunde în spatele acestor cuvinte.
Ca un răspuns al acestor afirmații, îți dau dreptate, nimic din ce scriem nu e valabil acceptat
de aceea scriu fenomenelor
reliefului
ființelor neînțelepte
frumos spus și de ce nu e de înțeles, scriem din dragoste pentru artă, scriem pentru că simțim că trebuie să revărsăm din preaplinul de emoții, scriem pentru noi, pentru alții poate, pentru a ne înțelege mai bine, nu e totul o încercare de autocunoaștere?
Te pune pe gânduri, te îndeamnă la meditație, iar finalul, da, așa e, poetul creează o lume, o lume altfel, o lume în care misterul se amestecă cu tot amalgamul acesta de emoții și trăiri nestăvilite...
Pe textul:
„sînt dumnezeu doar pentru mine" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextOk, dar ești pe un site unde postezi poezii care trebuie apreciate pentru valoarea lor literară și nu doar pentru sentimentele descrise.
O să-ți dai tu seama mai târziu despre ce am vrut să spun, când o să progresezi suficient încât o să vrei mai mult de la tine și scrierile tale. Am fost și eu pe cărarea ta. Depinde de tine dacă o iei ca o ofensă sau ca un pas înainte.
Mihaela
O să-ți dai tu seama mai târziu despre ce am vrut să spun, când o să progresezi suficient încât o să vrei mai mult de la tine și scrierile tale. Am fost și eu pe cărarea ta. Depinde de tine dacă o iei ca o ofensă sau ca un pas înainte.
Mihaela
Pe textul:
„iubesc o pasăre moartă" de Maria Boldea
De îmbunătățit0 suflu
ContextÎmbracă mai mult sensul cuvintelor în poezie, pentru că așa întrebările tale par că dau cu bâta-n baltă și nu aduc nicio lămurire.
Uite cam așa:
Ciudat, parcă ieri desenam raze de soare,
înșiram fragii în paiul uscat,
mai ieri eram copil
iar azi...
înșir azi cuvinte, același joc al zeilor,
cu sufletul meu, prins între două jocuri
cu același final.
Nu e târziu
și mai încep un joc
înșir amintiri până ce apusul se lasă și încă
o stea căzătoare se stinge în drumul ei.
Uite cam așa:
Ciudat, parcă ieri desenam raze de soare,
înșiram fragii în paiul uscat,
mai ieri eram copil
iar azi...
înșir azi cuvinte, același joc al zeilor,
cu sufletul meu, prins între două jocuri
cu același final.
Nu e târziu
și mai încep un joc
înșir amintiri până ce apusul se lasă și încă
o stea căzătoare se stinge în drumul ei.
Pe textul:
„Ce joc" de grama marius
De îmbunătățit0 suflu
ContextTe repeți cu pasărea moartă de prea multe ori inclusiv la final. Condensează mai mult poezia ca să capete mai mult sens.
Altfel pare așa o tânguire de copil mic care tot repetă întruna durerea lui. Și e deranjant.
Altfel pare așa o tânguire de copil mic care tot repetă întruna durerea lui. Și e deranjant.
Pe textul:
„iubesc o pasăre moartă" de Maria Boldea
De îmbunătățit0 suflu
ContextAtenție la reguli, cer scrierea cu diacritice.
Un text nu spun ușurel, vrei să trasmiți tu ceva, dar n-ai găsit calea cea mai inspirată de a o face.
Un text nu spun ușurel, vrei să trasmiți tu ceva, dar n-ai găsit calea cea mai inspirată de a o face.
Pe textul:
„O Viata" de Prostu' satului
De îmbunătățit0 suflu
ContextAtenție la versul 4, îl aud nu al aud parcă.
Revenind la conținut, evită repetițiile de cuvinte, condensează textul doar la ceea ce transmite, îmbogățește-l cu mijloace poetice, rafinează-l, altfel pare pueril și dovedește o suficiență a mijloacelor de expresie, ceea ce sper să nu fie cazul tău.
Revenind la conținut, evită repetițiile de cuvinte, condensează textul doar la ceea ce transmite, îmbogățește-l cu mijloace poetice, rafinează-l, altfel pare pueril și dovedește o suficiență a mijloacelor de expresie, ceea ce sper să nu fie cazul tău.
Pe textul:
„Datul ceasului inainte" de Iustina Daniela Cucu
De îmbunătățit0 suflu
ContextÎncearcă să renunți la explicațiile mult prea amănunțite care ucid misterul poeziei, remarc versurile de mai jos, ca fiind reușite:
o pereche de ochelari sau o proteză bionică
pot mai bine juca ciuleandra,
decât o face un suflet
Dar te repeți mult, cu lux de amănunte, adverbe, termini cu un cuvânt și începi iar cu el fără a aduce nimic nou.
Aș fi văzut așa poezia:
încearcă se găsești diferențe
și vei vedea că nu există.
că poezia este o exprimare a dragostei.
nici pe departe.
o pereche de ochelari sau o proteză bionică
pot mai bine juca ciuleandra,
decât o face un suflet
dar poezia
încercarea de creare a unui alt suflet,
a unui alt zâmbet
sau pereche de senzații
care să compenseze slab
dorința detașării
și înstrăinarea de orizontal.
dragostea doar seamănă cu poezia.
binecuvântează începuturi,
pasiuni și alte dependențe vicioase
ține de urât sau nu
și frapează siropos.
de aceea poezia
nu înseamnă numai dragoste.
M-am jucat pe textul tău, parcă e mai aerisit așa, nu? Capătă mai mult sens alfel pare un monolog infinit...
o pereche de ochelari sau o proteză bionică
pot mai bine juca ciuleandra,
decât o face un suflet
Dar te repeți mult, cu lux de amănunte, adverbe, termini cu un cuvânt și începi iar cu el fără a aduce nimic nou.
Aș fi văzut așa poezia:
încearcă se găsești diferențe
și vei vedea că nu există.
că poezia este o exprimare a dragostei.
nici pe departe.
o pereche de ochelari sau o proteză bionică
pot mai bine juca ciuleandra,
decât o face un suflet
dar poezia
încercarea de creare a unui alt suflet,
a unui alt zâmbet
sau pereche de senzații
care să compenseze slab
dorința detașării
și înstrăinarea de orizontal.
dragostea doar seamănă cu poezia.
binecuvântează începuturi,
pasiuni și alte dependențe vicioase
ține de urât sau nu
și frapează siropos.
de aceea poezia
nu înseamnă numai dragoste.
M-am jucat pe textul tău, parcă e mai aerisit așa, nu? Capătă mai mult sens alfel pare un monolog infinit...
Pe textul:
„Înstrăinarea de orizontal" de Alexandra Onofrei
0 suflu
Contextcred că așa îl vezi și merge și așa, dar eu îl văd în perspectiva dacă, mai mult ca ipoteză, nu știu, mă mai gândesc, merci oricum!
Pe textul:
„Salt la cana de ceai și biscuiții clasici" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextLiviu-Ioan, nu e o idee rea. Cred c-am să modific un pic textul. Merci!
Pe textul:
„Salt la cana de ceai și biscuiții clasici" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextFrumos ai descris iubirea, prin noianul de emoții, întruchipat de firicelele ce duc la inimă care întâlnesc alte firicele și bat împreună ritmul iubirii, al sângelui, al chemării spre împlinirea dragostei.
Îmi place finalul buzelor cuprinse de sărutul care închide orice cuvânt lăsând doar emoția, martor tăcut al atingerii sublimului.
Îmi place finalul buzelor cuprinse de sărutul care închide orice cuvânt lăsând doar emoția, martor tăcut al atingerii sublimului.
Pe textul:
„despre cum ating sublimul" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextUn titlu excepțional, mă bucur că acest text a fost recomandat. E atâta adevăr în el, frumusețe, acel pasaj cu oamenii care
se îmbrățișează pentru a pune între ei
virgulă,
așa se degajă un sentiment de zădărnicie, de micime a omului,
iar finalul cu scanului de pe verandă rămas gol te cutremură...
se îmbrățișează pentru a pune între ei
virgulă,
așa se degajă un sentiment de zădărnicie, de micime a omului,
iar finalul cu scanului de pe verandă rămas gol te cutremură...
Pe textul:
„omul este om și-n crucea goală" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextM-a atras prima strofă, deoarece mi-a adus aminte de copilărie, de mărul domnesc de pe terenurile noastre.
Un haiku reușit, a doua parte a poeziei parcă îți dă senzația de nerăbdare, emoția culesului viei ce abia își așteaptă culegătorii.
Un haiku reușit, a doua parte a poeziei parcă îți dă senzația de nerăbdare, emoția culesului viei ce abia își așteaptă culegătorii.
Pe textul:
„vara spre sfârșit" de nicolae tomescu
0 suflu
ContextMulțumesc de comment și de sfat, asta intenționez.
Pe textul:
„Așa cum ești" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
ContextLiviu Mureșan, mulțumesc de trecere și comentariu, îmi pare bine că m-ai urmat îmbrăcat în pastel pe drumul meu.
Sebastian Barna, posibil să ai dreptate în legătură cu finalul, dar așa l-am simțit. Cât despre ton, așa l-am simțit în context, nu văd cum aș fi putut vorbi altfel decât familiar...
Sebastian Barna, posibil să ai dreptate în legătură cu finalul, dar așa l-am simțit. Cât despre ton, așa l-am simțit în context, nu văd cum aș fi putut vorbi altfel decât familiar...
Pe textul:
„Așa cum ești" de Mihaela Roxana Boboc
0 suflu
Context