despre cum ating sublimul

Frumos ai descris iubirea, prin noianul de emoții, întruchipat de firicelele ce duc la inimă care întâlnesc alte firicele și bat împreună ritmul iubirii, al sângelui, al chemării spre împlinirea dragostei.
Îmi place finalul buzelor cuprinse de sărutul care închide orice cuvânt lăsând doar emoția, martor tăcut al atingerii sublimului.

Dragostea este ceva sublim, noian de emotii, sacru , pur tra-la-la bla-bla. Te ia de sus in jos te inalta....Oare de ce nu o putem descrie cum este ea de fapt.

Mihaela, o foarte bună înțelegere, interpretare, explicație. Da, finalul doream să lase un anumit gust.
Mihai, o descriem prin cuvinte, de aceea.
Vă mulțumesc și vă mai aștept.
LIM.

cum sunt cu sufletul încă undeva în val de mare și cu gândul undeva în nisip ars de soare, chestia asta cu firicelele o văd întocmai ca un dans al firelor de nisip, aproape insesizabil, grațios, delicat...căutîndu-se, găsindu-se, regăsindu-se tainic în culcușul darnic dintre \'buzele\' unei scoici, pentru a renaște într-o unică perlă a dragostei.



(..mooaamăă, ce mă mai resimt!! :D )

Ce bine mă simt eu pentru acest comentariu plăcut. Îmi face mare plăcere receptarea pozitivă a textului. Mii de mulțumiri, LIM.