Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

S.F. de paradă

1 min lectură·
Mediu
pe scaunul meu frunzele
și două femei mai îmbrăcate,
ca doi copaci
folositori
umbrei.
scaunul meu nu are strat de ozon
doar zîne ce mijesc ochii
și surîd adormirea copiilor.
abia după adiere femeile
dezbracă ultima scorbură
ce-mi sună doinele
instrument secret
al apropierii.
în cameră două scaune
asemenea călătorilor spațiali ne punem
centura de încredere
și ne eliberăm
în lumea destinelor.
femeia mea
are două femei
sateliți.
043.181
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
68
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Liviu-Ioan Muresan. “S.F. de paradă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13902457/s-f-de-parada

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Interesant final. Îmi plac și \"copacii folositori umbrei\" și scaunele acelea stinghere.

E... plăcută la gust.
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
Îmi face plăcere trecerea dumneavoastră. O simt ca o înțelegere. Văd empatie în acel comentariu. Ceea ce îmi dă speranțe într-o bună exprimare.
LIM.
0
@mihaela-roxana-bobocMBMihaela Roxana Boboc
Am mai trecut pe aici. Mi-am căutat cuvintele, am revenit, sper să le exprim, îmi place ideea asta S.F. cu călătorii spațiali, femeia cu doi sateliți, faptul că lasă loc la interpretare, nu te explici prea mult, mereu vii cu altceva, ceva nou, în fiecare zi ești altul, am constatat asta la tine.

scaunul meu nu are strat de ozon
doar zîne ce mijesc ochii
și surîd adormirea copiilor.

Îmi place îndeosebi această strofă, mă întrebam cum o fi să ai zâne în loc de strat de oxigen, o fi pentru că unii preferă să respire oxigenul ca toți oamenii de rând în timp ce alții respiră prin versuri, poezie, muze, prin tot câmpul asta artistic nevăzut și creat din nimic...

în cameră două scaune
asemenea călătorilor spațiali ne punem
centura de încredere
și ne eliberăm
în lumea destinelor.

Apoi mă gîndeam că ai început poezia cu un singur scaun, al tău, universul tău deci, cu tot ce conține el, frunze simbolul naturii, femeile, simbolul frumuseții, apoi vii în această strofă și pui unul lângă altul două scaune, deci două universuri, tu și ea, și asemenea călătorilor spațiali porniți pe un drum incert în care încrederea e esențială, eliberând emoțiile în spațiul în care se decid destine...

Și când crezi că ai deslușit ceva vine ultima strofă care te proiectează în spațiu
femeia mea
are două femei
sateliți.

din care ce aș înțelege, femeia ta văzută ca o dublă personalitate, cu două fațete întruchipate de sateliți, care gravitează în jurul câmpului ei energetic...

Dacă am luat-o pe arătură, atenționează, așa e cu S.F-ul ăsta plin de interpretări:)

A citit și comentat,
Mihaela
0
@liviu-ioan-muresanLMLiviu-Ioan Muresan
Un comentariu amplu, o interpretare reușită a textului. Poate femeile au mai multă empatie, sau răbdare, dar reușesc cel mai bine să înțeleagă, sau să exprime înțelegerea. Mulțumesc.
LIM.
0