Poezie
Poveste de cartier
1 min lectură·
Mediu
se joacă fotbal pe la toate colțurile
noul cartier
asemenea vechilor cartiere
mașinile mai multe
întrerup partidele
precum partidele de amor
săvîrșite în semiîntuneric
prin cine știe ce pajiște
cu ieșire la stradă.
peste oraș perdeaua gri
asemenea perdelei
pe care am schimbat-o de vreo 20 de ani
cînd mașina de spălat
mare consumatoare de curent
s-a gripat
(nu era anti-tartru pe atunci)
erau doar gălețile de nisip
în care copiii adunau lacrimile de dimineață
pînă la Mihaela de seară
cînd fugeau
degrabă consumatori de desene.
acum nu mai aleargă
pentru minutele dedicate copilăriei
ies cu ochii înroșiți
de privirea tv-ului
și fac pe eroii.
adolescenții dezavantajați
de lipsa pajiștilor
fac schimb de fluide
în casa scării
sub huiduielile
jucătorilor de fotbal
și ale eroilor de palier.
0144.101
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “Poveste de cartier.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/13902916/poveste-de-cartierComentarii (14)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
bineînțeles că nu putem sări etapele, doar că noi, cei mari, ne implicăm tot mai puțin în educația celor mici, alergăm după alte obsesii personale.
LIM.
LIM.
0
un câine comunitar abstras din haită îmi aduce sentimentele acasă
nu mai am semne de întrebare.
nu mai am semne de întrebare.
0
și cîinele lătra cam tare
i-am pus otravă în mîncare
i-am pus otravă în mîncare
0
nu-i timp de stat la palavre,
pe geam îmi intră mult fum și miros de grătare.
am așa, un simțământ de bunăstare,
până și scaunul meu cu rotile șade-mirare.
pe geam îmi intră mult fum și miros de grătare.
am așa, un simțământ de bunăstare,
până și scaunul meu cu rotile șade-mirare.
0
nu e mirare
e firesc
e manifestul
românesc.
e firesc
e manifestul
românesc.
0
desigur, sau gustar.
0
Un grătar sub geamul meu
mâncai numai o fructă,
băui o apă plată.
urlai pe geam, să-mi facă,
un caca, ce să-mi placă.
mâncai numai o fructă,
băui o apă plată.
urlai pe geam, să-mi facă,
un caca, ce să-mi placă.
0
un poem care merita o stea dupa modesta mea parere
e multa nostalgie melancolica,o generozitate ,un umanism global care evoca \"o parcela\" de pamânt (cartierul) unde se încruciseaza destine umane care sunt sfasietor de adevarate ,un fel d e film italian de vittorio de sica,un salt în trecut ,flash-uri în prezent ,o alternanta de planuri care dau viata si autenticitate acestui poem \"napolitan\"
e multa nostalgie melancolica,o generozitate ,un umanism global care evoca \"o parcela\" de pamânt (cartierul) unde se încruciseaza destine umane care sunt sfasietor de adevarate ,un fel d e film italian de vittorio de sica,un salt în trecut ,flash-uri în prezent ,o alternanta de planuri care dau viata si autenticitate acestui poem \"napolitan\"
0
Adrian, Au gustul nu se comantează :) Mulțumesc de trecere, mă opresc pentru a nu mă abate de la text.
Angela, vă mulțumesc pentru buna înțelegere și bunele cuvinte.
LIM.
Angela, vă mulțumesc pentru buna înțelegere și bunele cuvinte.
LIM.
0
Îmi place întoarcerea la copilărie, așa cum am trăit-o noi, acest schimb de generații cu accentuarea diferențelor, sunt câteva adevăruri care se remarcă în acest poem.
AL 154-lea cititor,
Mihaela
AL 154-lea cititor,
Mihaela
0
Mulțumesc de trecere și sinceritate.
LIM.
LIM.
0
nu ți-am răspuns și ești plecat. Păcat.
0

ai uitat de șotroanele și \'frunza\' și \'lapte gros\'...toate jocurile cartierești, reușite prin adaptabilitate și oarece imaginație.
este firesc să surprinzi cu ochiul adultului perspectiva noilor omuleți ce bat trotuarele de cartier.
și răzbate din ce spui atât toleranța în direcția, cât și tristețea percepției ei.
liviu, nu avem nici noi, nici ei, cum să sărim peste etape.
noi am avea avantajul ălora bătrâni.
ei...al tinereții, evident.
și tot timpul tre\' să știm să îmbinăm astea.
coabitînd. :D