rid...

profundă, frumoasă, esențială. Două micropoeme de excepție. De ce nu am steluța aceea? Ca o clipă, ca o clipă pentru eternitate.
LIM.

Cu următoarele virgule de rigoare s-ar mai înțelege ceva:
\"cioplește gândul
obsedat de trup
statuie, morții...



timp răstignit pe cruce,
eternul,
naște clipa, naște
clipa...

eu în el...\"
Obsedat de critică constructivă (zic eu), Deliman

\"tu îmi ucizi gândirea\"...și asta e...minunat!...mulțumesc!

iartă-mi impolitețea, n-am vrut!...doar că...steluța aceea mă face să tac ...mai mult decât cuvinte și...prea puțin...pentru eternitate...mulțumesc!...

Un timp al gândului
evadat din statuie.

vorbitul catre om e lejera

moartea catre om e scurta

iar tu esti mai scurta

Niciodată nu se moare în zori, eventual până la răsăritul soarelui.

voi la fel...
Ion, interesantă perspectivă asupra vieții...
Anni, cuvântul clipe naște clipa...
Leontin, niciodată nu se moare, decât in vis...
Bine-ați venit în viața mea!...vă mulțumesc!...

\"timp răstignit pe cruce\",
hidră cu mai multe capete: unul spre cer, altul spre pământ.. unul spre trecut, privind prin prezent viitorul...

Toate într-unul și unul în toate.

Virginia...poate crucea (aici) suntem noi...iar timpul răstignit ...doar felul în care (foarte particular și integrat în propria noastra ființare) trăim eternul...eu cred în etern...și simt cum pulsează în inimile noastre...

acum am de ales între a tăcea și...a tăcea.
aici, la tine, putem să tăcem și despre altceva.:)

las ridul să țipe în plata domnului..
va să fie oricum.

ioana ta...îți mulțumește pentru... gând!...

Sebastian...și tu nasti...vezi cum \"sculptează\" cuvintele un etern...explicabil?...mă bucură ochiul tău...mulțumesc!...
eternul ne naște născători/(cioplitori?) în etern...