Mihaela Roxana Boboc
Verificat@mihaela-roxana-boboc
„cu obrazul lipit de grumaz/fiul meu doarme/cu-o bucată din mine/sub gene...”
Biografie: Data, locul nașterii: 19 mai 1982, Buzău. Licențiată în Management și Marketing(2007) și absolventă a Școlii Populare de Artă- Galați, secția pictură(2008). Membru fondator și secretar al cenaclului Ante Portas Buzău. Parcurs literar: Apariții editoriale în Opinia Buzău, Vitralii- Rm. Sărat, Fereastra - Mizil, Algoritm literar- Hunedoara, Porto Franco-…
”m-aș muta din tine mai încolo
dar dacă?”
Alte pasaje bune:
”tălpile s-au scămoșat bătând pasul pe loc
în jur așchiile răbdării sar haotic”
”când doar o lună nebună
uită lacătul nopții deschis...”
Te încurajez, cred că ai talent și aștept și alte poeme bune.
Mihaela, cu drag
Pe textul:
„apetit pentru alb" de slavu diana
Mulțumesc,
Mihaela
Pe textul:
„Ți-am spus Emma" de Mihaela Roxana Boboc
Mihaela
Pe textul:
„Ți-am spus Emma" de Mihaela Roxana Boboc
Cu simpatie,
Mihaela
Pe textul:
„Ți-am spus Emma" de Mihaela Roxana Boboc
”să te aprind ca pe ultima țigară
fum cu fum
doar inspirare
cu respirația încătușată
așa
ca să nu mai pleci niciodată”
Am intrat în atmosfera visului tău,
Mihaela
Pe textul:
„ca pe ultima țigară" de Alexandru Gheție
O zi frumoasă îți doresc!
Mihaela
Pe textul:
„Chiar și acum" de Mihaela Roxana Boboc
Finalul este deosebit prin acea senzație de sfială creată de apropierea lui Dumnezeu, prin heruvimii care ”ne acoperă ochii cu aripile”. Mare dreptate ai aici, Dumnezeu se simte, nu se vede.
Un poem în stilul Ioan Barb: liric, fin, sensibil.
Mihaela
Pe textul:
„Azi îți răsar privirile în mine" de Ioan Barb
”dar Tu poți spune doar un cuvânt
și mă vor scoate din temniță”
Cuvântul este aici cel în măsură să dea libertate și să redea lumina și numele celui care ”mă zbat ca o porumbiță/prinsă în laț”.
Un final sumbru, realist, ca un strigăt de ajutor sau ca o resemnare blândă:
”acum nu mă mai cheamă nicicum
numele meu este întuneric...”
Am citit cu drag,
Mihaela
Pe textul:
„Acum, numele meu este întuneric" de Ioan Barb
Alex, o interpretare sensibilă, mă bucur că ai descoperit muzicalitatea versurilor.
Monica, cu bucurie îți urez bun venit în pagina mea. Ai dreptate, voi modifica acolo textul, mulțumesc pentru sesizare.
O zi frumoasă vă doresc!
Mihaela
Pe textul:
„Aici se croiesc vise!" de Mihaela Roxana Boboc
dacă aș putea
mi-aș împături gândul
și m-aș întoarce în
târziul din mine
să mă văd
în urma tatălui meu
alergând după cosași
și mai apoi, această lăsare în voia divinității, o contopire a ființei umane cu Dumnezeu prin rugă, prin acceptare și asumarea crucii.
trupul mi se scurge
în palma lui Dumnezeu
ca o rugă
cu voia ta o să plec
știu că așa trebuie
las ziua să adoarmă
în mine
Foarte bun acest poem!
Am citit cu emoție,
Mihaela
Pe textul:
„poem cu gust de lemn putrezit" de Teodor Dume
Imaginație, un fel de a iubi propriu, parcă construit din negații care mai mult subliniază intensitatea sentimentului:
cum dracu să nu te iubesc
sublim
deplin
confuz
ridicol
patetic
total
Am citit cu plăcere,
Mihaela
Pe textul:
„poem scris în cadă" de Alexandru Gheție
Mihaela
Pe textul:
„Haiku" de Ioana Geier
Am citit cu drag,
Mihaela
Pe textul:
„voi rosti totuși" de Liviu-Ioan Muresan
Ștefan, îți împărtășesc bucuria și-ți mulțumesc pentru tot sprijinul.
Vă doresc inspirație și cât mai multe versuri reușite.
Mihaela
Pe textul:
„Lansare volum debut ”Vers și culoare”" de Mihaela Roxana Boboc
RecomandatMulțumesc pentru urare,
Mihaela
Pe textul:
„19 mai" de Mihaela Roxana Boboc
Sunt douăzeci de ani și încă unul…
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.”
Nicolae Labiș
Pe textul:
„19 mai" de Mihaela Roxana Boboc
Ioan, îți mulțumesc pentru cuvintele deosebite, pentru urările de bine și pentru faptul că mă citești cu atâta interes.
Cu prietenie,
Mihaela
Pe textul:
„19 mai" de Mihaela Roxana Boboc
Vali, ai dreptate, granița propriei copilării e greu, dacă nu imposibil de stabilit. Mulțumesc pentru urare!
O zi frumoasă tuturor!
Mihaela
Pe textul:
„19 mai" de Mihaela Roxana Boboc
acelea sunt sfinte, ca și mâinile mamei și mirosul vremurilor de odinioară, ca pașii febrili prin ”iubirile de grădină”, răvășitoare prin frumosul lucrurilor simple.
Un gând bun,
Mihaela
Pe textul:
„fără compuși chimici" de cezara răducu
râdem cu cheaguri de sânge”. Aș spune un poem-semnal de alarmă despre superficialitatea lumii în care trăim.
Pe textul:
„braț la braț cu orwell, vecinul..." de Alexandru Gheție
