fără compuși chimici

fain de simplu si fain de complicat, dar sa nu uitam! poeta care s-a copilit devenind iubire:

\"m-am întors în hainele unui copil
probabil de aici mi se trage
parcă m-am întors în serile acelea sfinte
când D. mă lua de mână
și mă ducea pe furiș la gara din sat
zicea că de acolo se văd stelele mai aproape\"

ei da, poezia de la sat se trage, acolo cerul ne strange curat si mai aproape...

o zi ca in gradina

nu mă surprinde faptul că, copilul din tine a reacționat la acest poem. cred că poezia e un sinonim al copilăriei.
rara

nevoia de simplu, nevoia de iubire fără impurități, fără filozofii complicate și nevoia de copilărie naște poeme precum acesta... Sincer, delicat, nostalgic, frumos... Am remarcat imaginea nopților sfinte cu D., a stelelor ce coborau acolo, în gară :)

alex

mulțumesc pentru trecerea prin grădina mea.nostalgia poete fi drumul spre noi înșine,
rara

Un poem cutremurător prin simplitatea, care în zilele complicate în care trăim, a devenit universul pur spre care târjim cu emoția propriei copilării. Și da, serile
acelea sunt sfinte, ca și mâinile mamei și mirosul vremurilor de odinioară, ca pașii febrili prin ”iubirile de grădină”, răvășitoare prin frumosul lucrurilor simple.

Un gând bun,

Mihaela

cuvintele tale sunt o tușă de culoare prin grădina mea.artistul din tine a sesizat simplitatea acestor momente și faptul că, până la urmă natura este o formă de artă pură. nemodificată.
cu drag,
rara

Mi-e tare bine aici, în grădina simplă fără anotimpuri de așteptare între nostalgie și parfumul copilăriei, cerul e mai aproape pentru că orașul are un chip dar satul are un suflet...

Ama

bine ai venit in gradina mea!ia loc, te rog, sa vorbim despre stele!
cu drag, rara