Poezie
19 mai
pe scurt
1 min lectură·
Mediu
începe într-o noapte
acum 28 de ani
o noapte de mai
cu perdele scorțoase
pereți albi
un țipăt scurt
forfotă
epuizare nocturnă
o claie de păr negru
câteva tușe clasice
contrast
mâinile mele încăpând
într-un bob de fericire
mama
apoi copilăria
miez de lacrimi
zâmbete
temeri
obsesii
chipul mamei
buchet de cercănate griji
copilul tumultos nu simte granița
propriei copilării
apoi e gol
frig
adolescenta fuge în colțul
propriei căutări
alte obsesii
iubirea dă măsura propriei vulnerabilități
însingurare
într-o zi
copilul devine mamă
și fuge înapoi spre copilărie
pe podul dintre două lumi
niciodată acasă
încordare
e toamnă
tu pleci spre alte răsărituri
durerea-
contur de inspirație
descopăr din nou
lumea se măsoară-n
versuri
picturi
târguri
clipe de răgaz se transformă-n
popasul dintre două gări
opt ani peste douăzeci
și-un univers aparte
măști pentru fiecare ocazie
pastelate
puternice deopotrivă
sensibile
tonul grav
ca un poem profund
despre dragoste
tăcerile se compensează
prin zile pline
ca o ploaie răcoritoare
de gânduri
și eu râd
așa cum nimeni n-a iubit mai mult
liniștea de după
miezul înserării
19 mai
mereu altfel
surprinzător.
094.202
0
poezia e interesantă pentru felul în își creează o dungă de viață... Se pleacă de la o claie de păr negru, de la ființa ce încape în palma mamei, apoi, treptat se trece prin copilărie, prin iubire, prin poezie :). Apar și nelipsitele măști, nelipsitele speranțe/eșecuri/drame/inspirații... Ai dreptate, dincolo de orice, zace zâmbind surpriza. Succes!
alex