Astăzi moartea mi-a sărutat din nou
gura fierbinte
Și nu m-am împotrivit
și nici n-am certat-o, ca alte dăți…
nu i-am zâmbit măcar
am strâns-o tare în brațe și nu s-a-mpotrivit
și i-am
Ovidiu,
vremea e încă tânără
metresă perfectă
pe margine
numeri sau nu,
mileniul acesta nu e al tău.
trei
doi
unul suntem.
*
Între mine și Tomis – doar respirații
Tatăl meu este Grădinar.
Cei mai frumoși arbuști înfrunzesc umerii lui.
Cele mai parfumate fructe îl însoțesc oricând
Iar florile nu țin cont de zapadă, de ger, de noapte sau zi,
Îi zâmbesc
Somn moale, somn tainic
Domnul zidește
Peste toate –
Trimișii Îngeri
Spre bună materie.
Spre veghe –
Liniștea.
Spre așteptatul cer de dimineață –
Încercarea.
Ne-am oprit.
După-amiază
amar-arămie
în ceașca foarte tăcută.
Drumul rămas în pustiu
dincolo de fereastră.
Toată căldura verii
sub pătura oranj.
Drumul pornit de acum
mai greu
La ceasul care și-a pierdut umbra nisipurile ascund
miliarde de sori neprimitori.
Nu, nu v-ați rătăcit.
Oazele cardinale vă privesc de undeva de sus,
de unde s-au dus
odată cu straniul cânt
de câteva zile nu mai văd
ceața de pe ochiul stâng de pe ochiul drept
mi-a inundat odaia
a ieșit în stradă
în orașul de vată
oarbele stele
nu se aud
nici argintul de dincolo
nici
Era Duminica
dintre luni
cuvintele urmau unul
după
altul
imperfect colorat
nici un cerc pentru noi
ostatice gânduri implorau
demult neocupate albe spații
visându-se gravid pătrarul
Noaptea și-a holbat ochiul de tablă.
Despletitele, împietritele străzi
Se arată
Cuvintele rămase de ieri
Neauzite vreodată.
Iată,
Clopotul Mitropoliei trimite
Zorile noi, fertile,
***
ești celalalt chip al meu -
așteptat nenumărate sistole-lumină
cel pe care nici o oglindă nu mi-l arată...
doar uneori se compune încet
de departe
inel cu inel...
ochiul verde îl
Cum ar fi
să am aripi
(albe sau albastre
sau chiar de culoarea luminii)
aripi adevărate și grele,
crescute de-acolo unde se odihnesc
mâinile tale.
Le-aș ascunde, strânse bine
sub plete prea
Lumina asta mi-e soră
are ochi repezi - șopârle sfioase
mâini iscoditoare
îmi piaptănă o nedumerire
de dimineață e veselă
- e așa aproape în fiecare dimineață -
uneori e mirată
niciodata
