Cuvântul din zori

Noaptea și-a holbat ochiul de tablă. Despletitele, împietritele străzi Se arată Cuvintele rămase de ieri Neauzite vreodată. Iată, Clopotul Mitropoliei trimite Zorile noi, fertile, grăbite, Zbatere albă suie-n lumină. În mine răspund cu putere Sistolele fiilor mei Toate – Nenumărate, Roabe Cuvântului Necuprins, Nesfârșit și mereu abia Răsărit.