Jurnal
Părinții
1 min lectură·
Mediu
Tatăl meu este Grădinar.
Cei mai frumoși arbuști înfrunzesc umerii lui.
Cele mai parfumate fructe îl însoțesc oricând
Iar florile nu țin cont de zapadă, de ger, de noapte sau zi,
Îi zâmbesc mereu.
Cele mai tăcute pietre îi veghează aleile.
Uneori greblează cibernetic așternuturile,
Visează fără imagini,
Nu cântă,
Crește.
Mama mea este Poarta
Prin care apar Sorii-
Unul câte unul.
Mai trec prin ea străzi, coduri, cuvinte străine de tot
Și, destul de ades, trec săbii.
Visează nave îndepărtându-se,
Nu cântă
Și crește și ea.
034.028
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Merchez
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Merchez. “Părinții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-merchez/jurnal/1769107/parintiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MM
Multumesc mult, Andrei. Cuvintele au o putere pe care nu reusim sa o controlam mereu :) Am observat si la tine in pagina Soarele.
0
MZfrumos, o oda adusa parintilor si frumos impartita iubirea prin cele 2 strofe, confuzia iubirii de unu\' din parinti, nu-si are locu\', e bine departajata si se intrevede temelia familiei prin mama-poarta si stalpul- gradina-tatal care o face sa-nfloreasca, citit cu aplecare, Marius Iulian
0
/Unul câte unul\"...
cu stima,
andrei