Mihaela Maxim

cu lacrimi...

\"De glasuri care-n somn mereu te striga
De amintiri care incep de friga...
O sa va-ngrop odata in tarana! \"
Ma bucur macar glasurile si-au adus aminte
nasterea sperantei...amintiri care trezesc la viata
rezolvare excelenta, dupa atata induiosare, un NU hotarat \'fara iubirii\'! place

Iau si eu, tarziu, intre mesaje...alaturi de tine...sa-ti cuvante si sa te mangaie puiul in graiul vostru, sa fiti fericiti si sanatosi...si sa ne aducem aminte de cei mai presus de timpul nostru, \"la ceasul cand zboara fluturii\" \"in luna lebedelor albe\" zâmbind \" neînchipuit de sus\"...

exista? eu n-am intalnit
mi-ai umplut inima, mai fato!

Sa renunti la ceva. Tu ramai in bucla ta, ca-ti sade bine, iar inima ta ne va spune o alta poezie...
Daca cumva te hotarasti, ma-nscriu si eu in \"clubul săritorilor spre al noulea cer\" sa \"fredonam\" impacari...

superba alegorie, poezia ta

superba alegorie, poezia ta

arbori de dor, parfumul tau verde, cerul surpat.
frumos!

multumesc, Lucian. ma bucur ca ti-a placut. si ca ai lasat un semn. poeziile Luciei raman, totusi, inegalabile.

Uite si nebunu\'
Ceva cumva facem noi cu cuvintele, cred ca vorbim cu sensurile dincolo de cuvinte. N-am vazut limba sa \'compuna\' atatea cuvinte, sunt mesaje intregi in care simtim nevoia sa \'schimbam\' din radacini un anume cuvant, pentru a-si intra in sensul sau nou, la momentul respectiv.
Eu una jucandu\'ma, ma surprind apoi vorbind in jumatati de cuvinte, pregatind fraze duble in cuvintele care deja se contopesc sinonimic, pentru a detalia nuanta.
Cumva la noi sensurile \'suna\' in fraze.
De-asta imi place sa studiez limbi. N-am a face cu dansele, profesional vorbind, ma fascineaza pur si simplu. Imi pun intrebarea: daca fiecare cuvant \'rasuna\' la fel de plin de sensuri si in celelalte limbi? Si ma straduiesc sa invat cuvintele doar cu sensuri, pentru a-l afla pe cel adevarat in limba noastra. Apoi incerc sa \'vad\' cat pot eu de mult, cu \'limba\' celuilalt. Sa-mi inchipui adevarata rezonanta pe care o are cuvantul in limba sa. Si compar. Sensuri. Este un univers intreg, sferic.
E placut ca te gandesti la asta, e un pic prea metodic pentru mine, insa ceva simplu si fascinant se gaseste dincolo de toate.
N-ai observat ca atunci cand inveti o situatie, (o urare de noroc la un stranut), cuvantul iti sare pe gura fara sa te mai gandesti la ce inseamna de fapt \'noroc\'? E un fel de cheie, de descifrare. De completare. Eu le zic stari. Sunt sublimari ale realitatii cuvantului, care tasnesc din noi fara constienta noastra propriu-zisa. Au o rapiditate mult mai mare decat oricare lucru invatat. Odata constientizata starea, recunoscuta, in situatia rezonanta cuvantul care defineste starea se elibereaza singur. La fel gestul. Suntem ce traim, ce ne-am obisnuit sa facem. In fine, deja divaghez, stii cum se spune, fiecare cu nebunia lui.
In nebunia mea, era nevoie de un \'scurt-circuit mental\' care sa genereze \'cuvantul\'. El se producea in momentul in care doi neuroni isi dadeau mana recunoscand una si aceeasi stare care ii lega acum. In rezonanta cu momentul, sau ca efect al acesteia. Ceva se produce, noi ii spunem cuvant, dar de fapt este cuvant si noi il spunem doar. Ciudat? Oki.
Nu este cuvant. Este senzatie. Este acel ceva care se propaga mult mai repede in vid si vezi ca o mama isi stie odrasla cum are nevoie, este cum rugaciunea invie o forta de sustinere, este cum floarea stie ca te apropii de ea sa-i smulgi petalele si ceva se schimba. Si noi definim, tragem linie. Cuvant. Iar el, deja nascut, daca a fost bine- cuvantat, bine spus, deja rezoneaza insasi starea in momentul pronuntarii. Si ne miram ca simtim acelasi lucru, aproape, empatic. De fapt, de-asta am si avut nevoie de cuvinte, nu? Sa ne intelegem. Si furnicile au nevoie, si au si ele cuvintele lor rezonante, sunetele lor de adevar si stari. La noi este o frecventa, la ele altele. La o macro\'dificarea unei specii, diferentele devin poate aceste limbi straine pe care le vorbim. Insa esenta e starea.
Undeva zic ca tine despre limba. Nu stiu daca merg pana la a spune ca e unica, toate sunt unice si destepte. Nu ma pot extazia, desi ma bucura aspecte mai...istete. Ci doar mi-au trezit curiozitatea de a vedea cum stau celelalte.
Divaghez muuuuult de tot, ma iarta.
Inchei desi stiu c-am lasat portite, o sa revin cumva undeva. Sa le inchid, sau sa intre si altii si le inchidem impreuna.
Insa trebuie sa-ti marturisesc ca fiecare structura a unei limbi isi defineste fara indoiala vorbitorii. Uita-te la nemti, la francezi, la greci, la americani. Uffffff. E mult, da. Reluam impreuna?

Si n-am eu bani sa cumpar suflete...
Pot insa sa-ti asez parul pe frunte, sa te sterg pe frunte si sa-ti dau o picatura de apa.
Mică,
Miha
Am uitat, -superb!, imi place la nebunie.

http://francais.agonia.net/index.php/poetry/74048/index.html

Astept si eu, ca si tine, semnele Luciei.
Insa ce vrei sa spui?
Nu cred ca Lucia a stat sa-si traduca poezia, dupa cum imi spunea, prefera sa scrie una noua. Si foarte bine face, sunt atat de reusite!!
Poezia ei este postata in versiune franceza, nu stiu daca inteleg corect si complet nedumerirea ta.
Pupic,
Miha

Textul. Tin sa-ti multumesc personal. Cred, intr-adevar, ca ratiunea, gandirea logica, trebuie sa constituie motorul imaginatiei. El nu poate fi redus, nicidecum, la un jefuitor de taine. Cred ca ajuta construind, adaugand dimensiuni si chiar noi senzatii, sporind finetea nivelului de constienta. Cu cat cuprindem mai mult cu mintea se deschide si inima, iar sufletul palpeaza imensitatea trairilor. Ma simt bine citind. Merci.
Miha

Sublim, bravo tie ca ne dai si noua!...

\"am negociat adevărul
...și senzația că binele făcut se poate întoarce împotrivă-ți ca un boomerang potențial periculos. \"
Situatia oricum era...portocalie, nu?
Ai grija si mai scrie-ne!

Iarta-ma ca te-a costat. Consistenta nu importa, e un mess-age. Ok, sunt egoista. Am trecut textul asa cum a fost scris, acum ceva anisori. N-as prea vrea sa-l stric, cu ingaduinta dvs. E ceva acolo care ma prinde din urma si nu vreau sa-l scap...Iarta-mi naivitatea. Iar greselile de ortografie sunt, sper, dovada ca n-ai facut un copy-paste.
Ma bucur mult ca ai trecut pe-aici. Si ma bucur ca mi-ai scris.

Poezia aceasta,
nu poate fi rugata,
poate fi visata sau iubita
de tresaririle cugetului,
asa cum in roua de pe ganduri
se oglindeste un roi de fluturi...
Imi place ce fac ingerii
din dragoste...

Din ce scrii? Poezie de ...orientare. Prin viata.
Un poet-fluture, pe care viata il scutura ca pe un fulg de nea, altul zace nestiut sub metafora propriei opere,
suflete de copii savurand la masa muzei propriile idealuri,
ajung sa nu mai simta durerea...trecerii de ...poeti, pur si nealterat, imensa copilarie neatinsa si \"neiubita\" de inca nici o religie, impletim menta alba de-ndragostiti, aruncand buchete frumos mirositoare, bunici tacuti si asteptanzi, in lipsa de nepoti care sa citeasca...vorbele pe buze odihnite, tinerete razvratit-adolescentina, sau maturi storcandu-ne cate un colt de motivatie pentru bucuria copiilor, si vantul vietii si mortii ne re-preface in fulgi topindu-ne laolalta... si cine (ne) mai stie?
O noua viata, poate, de poet.
Vezi? Suna aiurea complet, in cuvinte.
Irezistibil de frumos, ca de altfel cam...toate ale tale, sa fie!