fără iubire

\"De glasuri care-n somn mereu te striga
De amintiri care incep de friga...
O sa va-ngrop odata in tarana! \"
Ma bucur macar glasurile si-au adus aminte
nasterea sperantei...amintiri care trezesc la viata
rezolvare excelenta, dupa atata induiosare, un NU hotarat \'fara iubirii\'! place

Oh, parca m-ai facut sa ghicesc ca umbra simtirilor tale intra in mine furisandu-se titptil peste ce as fi dorit si eu sa exprim, asa ca o imagine virtuala geamana a realitatii mele, deci simt poezia de aici ca pe o foarte sugestiva evocare a unui trecut ce a umplut deja paharul prezentului, trecut pe care pari hatarata sa-l ingroapi in tarana, asa incat, eliberata de povara lui, sa-ti poti continua drumul de maine cu un nou inceput. Buna alegere!
Poezia e profunda.

\"De amintiri care incep de friga\", aici insa cred ca ai gresit cand ai scris. Acel \"de friga\", poate ca ar fi trebuit sa fie \"sa friga\"
Toate bune!

pe adresa de maill. Doream să vă întreb ce ar trebui să fac pentru creșterea nivelului. Nu doresc să fiu rău, asemeni unei căpușe, de aceea păstrez distanța cu speranța unui răspuns. Am văzut că v-ați implicat în aceste zile. Poate mă lămuriți și pe mine. Respect orice decizie, știu că e aglomerat aici. Nu doresc a deranja.
LIM.

\"fara dragoste nimic nu e\"-poem drept,direct,transant,plin de suflul unui elan poetic fraged si pur,autentic

ups, de acum 7 ani și ceva:)

încă nu scăpasem de o anumită amintire, a mai durat ceva până să...
cred că n-aș putea să mai scriu așa
sau cine știe

de scris, scriu, atât că nu postez. cu siguranță voi primi foarte puține comentarii sincere. în rest, unii se vor răzbuna, alții vor fi politicoși:)

Silvia, mulțumesc mult pentru dezvelire.
surpriza

sa stiti ca m-a bucurat sa citesc acest poem in care amintirile frig
si se simt trairi, se aude suferinta si dorul de viata

eh, si cind ma uit este un autor care vai de cind nu l-am mai citit
pacat, sa stiti ca scriati Bine.....
la multi ani

Anni, e un text foarte vechi. dacă vrei să mă citești, găsești alte zeci de texte în pagina mea:)
nu am zis că nu mai scriu, am zis că nu mai postez.

Silvia, tu nu ai avut de lucru să dezgropi textul ăsta prăfuit:)

a, eu nu stiu cum de mi-a scapat mai inainte! e un text care nu merita sa stea prafuit si inca fara stea! ia recunoaste: nu cumva ti-am mai lasat stea vreodata si tu ai ascuns-o? dar poate ca numai am vrut... m-am emotionat si am tacut? as fi vrut sa fi spus eu asta, inaintea ta (pentru ca am simtit asta, de atatea ori!):

\"eu fac un pas tu faci o stea
eu deschid un ochi tu chemi ploaia
eu desenez o cruce tu mi-arăți infinitul
eu fur din lumea ta
[iar] tu ridici din umeri\"

vezi de ce inchid comentariile?
se gasesc tot felul de indivizi care n-au ce face
eu te sfatuiesc sa-ti inchizi commurile ce era in 2003 nu este in 2011
nu-l baga si pe asta la offtopic
ma oftic de mor

\"Eu fac un pas, tu faci o stea..\" Iubire, mai degraba mistica.Poate, prin daruire totala, neconditionata, depersonalizare cu \"smerenie\".\"Intre cer si pamant el aprinde lumanari\" Din nou se sacralizeaza. Granita dintre divin si hiperadoratie interfera. Se poate gresi in interpretare, poate ca asta se si vrea.

Fantastic, această poezie parcă este scrisă ieri. Sau azi. sau mâine. Timpul nu a avut niciun efect nedorit asupra acesteia. Prospețimea permanentă este poate prima condiție ca un text să rămână și avem aici dovada. Un poem în care au loc iubirea, durerea, puțin din Dumnezeu și amintirea. Acest vârtej de sentimente ne amețește și paradoxal în această beție ne aduce aminte că suntem oameni. Și mai ales sfârșitul(ultimele două versuri) ne aduce aminte că suntem oameni...

ce de (mai) aduceri aminte:)
textul e din 2003. iată, sunt 11 ani de când...

vă mulțumesc, dragilor, pentru reveniri.

o zi cu soare să aveți

nia