Miclăuș Silvestru

Bine știți… de unul, care Pune față și la spate. E bărbat. A sa purtare, Nu-i pe plac niciunui frate.

îmi plăcea cum picura apa în atelierul bunicului mai mult din vina mea acoperișului i-am smuls șindrile să-mi fac jucării preferate împărțeam vina pe din două cu ploaia o

grija zilei de mâine mușcă fără milă din cei ce au nesiguranța-n față făcând să curgă sânge invizibil tari au fost precum oțelul călit curaj e a-nfrunta o nouă zi cu lipsuri dinainte

piatră-n praștie – ciuguliți numa-n vârfuri mulți dintre știuleți

A vrut a potoli furtuna Ce bântuia între hotare, Deși-i era, oricum, tot una, Trimise Vântu… la-nchisoare.

Mă văd în firul ierbii mângâiat de mama Primăvară cosit de mână drăgăstoasă de voinic ce poposește la ora prânzului sub umbra teiului înflorit să scuture polen asupra iubitei venită cu

Pentru cei cu minți deștepte nu-i nevoie nici de bănci nici saltele mari ca moștenire ci de buzunare-adânci care s-ajungă pân’ la tălpi fraude-n bugetul public doar băieți deștepți le pun la

Diavolul, își bagă coada, Chiar și-n oala cu sirop. Rău s-a opărit, iscoada. Oala era plină, cu crop.

Dna Furtună trece cu fruntea sus prin criză, Sponsorizată chiar de șeful de expertiză Al celor mai grele cazuri, numite penale. Ea pune-o vorbă. El, le clasează: „sunt banale! Cum

Toamna asta...(numai bine) Îți aduce bucurii: Nu mai pleacă barza... Vine C-un landou și… trei copii.

Cum bugetul sărăciei Nu sporește peste noapte, Guvernanții României Ne-ndulcesc cu legi, necoapte. * Baba și-ar mânca colacul Să poată ieși din criză. Dar moșneagul casei, șahul, Þine

embrioni sâmburi muguri viitor concentrat în miniaturi care sub mângâieri de soare într-o zi predestinată vor aduce viață orice din natură luptă pentru apă hrană și lumină cauzalitate

în sat n-aveau la ce să mai rămână puhoiul nemilos cu-a lui furie le-a răpit și casa și pământul de nu le-a mai rămas nimic câțiva miloși le-au oferit cu dărnicie ajutoare cei mari în

Mult timp în urmă Eram îndrăgostit de o crăiasă De jumătatea vârstei mele Plăceri ne împărțeam în codru Prin poieni pe brazdele de fân Ce-aveau parfumul mentei Iar ploaia parcă-alături ne

Bal de majorat - împreună cu grâul macul în cuptor

E timpul să ieși din casă la o cafea relaxantă o bere de marcă bună sau o plimbare prin parcul pustiu răcoarea serii posibil să-ți facă bine scoate gărgăunii din cap ce și-au vărsat

Eram la grădiniță șoimi ai patriei o grupă-ntreagă clipele s-au scurs colegul meu prieten ajunse-n capitală pionier cu note doar de zece la purtare îmi povestea-n vacanțe tumultul vieții

Noaptea spionează cu ochii alungiți pe razele lunii pătrunde în intimitatea camerei sufletului pe fereastra deschisă spre orizonturi de dragoste privirea i se oprește pe salteaua

Regimul auster mi-l impun de unul singur Atunci când vreau sau nevoile familiei mi-o cer Un plan ce-mi este în vizor de multă vreme Îmi cere sacrificii pe care de bună voie le accept Nu-i

Ne-am jucat ”de-a baba oarba”, Vrând să prindem baba cu colaci. Ochii-i-aveam legați cu stamba; Pân’ la urmă-am prins… moșul cu draci.

Către țări mai înstărite S-a dus baba cu colacii; De atunci, doar negre pite, Ne sunt nouă cozonacii.

Trec pe deasupra nenumărate stoluri cu mocăneasca – lacrimile de copil înduioșează mama