Miclăuș Silvestru

în sat n-aveau la ce să mai rămână puhoiul nemilos cu-a lui furie le-a răpit și casa și pământul de nu le-a mai rămas nimic câțiva miloși le-au oferit cu dărnicie ajutoare cei mari în

Mult timp în urmă Eram îndrăgostit de o crăiasă De jumătatea vârstei mele Plăceri ne împărțeam în codru Prin poieni pe brazdele de fân Ce-aveau parfumul mentei Iar ploaia parcă-alături ne

Bal de majorat - împreună cu grâul macul în cuptor

E timpul să ieși din casă la o cafea relaxantă o bere de marcă bună sau o plimbare prin parcul pustiu răcoarea serii posibil să-ți facă bine scoate gărgăunii din cap ce și-au vărsat

Eram la grădiniță șoimi ai patriei o grupă-ntreagă clipele s-au scurs colegul meu prieten ajunse-n capitală pionier cu note doar de zece la purtare îmi povestea-n vacanțe tumultul vieții

Noaptea spionează cu ochii alungiți pe razele lunii pătrunde în intimitatea camerei sufletului pe fereastra deschisă spre orizonturi de dragoste privirea i se oprește pe salteaua

Regimul auster mi-l impun de unul singur Atunci când vreau sau nevoile familiei mi-o cer Un plan ce-mi este în vizor de multă vreme Îmi cere sacrificii pe care de bună voie le accept Nu-i

Ne-am jucat ”de-a baba oarba”, Vrând să prindem baba cu colaci. Ochii-i-aveam legați cu stamba; Pân’ la urmă-am prins… moșul cu draci.

Către țări mai înstărite S-a dus baba cu colacii; De atunci, doar negre pite, Ne sunt nouă cozonacii.

Trec pe deasupra nenumărate stoluri cu mocăneasca – lacrimile de copil înduioșează mama

Să fie soluția cea mai bună Remanierea guvernului acum Ar fi de remaniat omul ca persoană Orice ministru ca personalitate O nouă reformare va aduce iar mânie Mulțimea-i sătulă de-ndurat

Îmi vorbeai de o amantă Nu-i rosteai numele de frică Să nu-l spun soției tale Din seiful căsniciei își scotea Clipele de fericire ce-i aparțineau Þi le-aducea pe o tipsie aurită Erai beat

Ce face omul la repezeală Nicidecum nu-i lucru bun... Ce anume este bun în ziua de azi? Răul nu există... Ceea ce credem că este rău este tot un bun. Un bun prezent, care nu este strict

Mare lucru - te crucești- Pentru pensii la țărani, Tot bugetul din povești: O... "punguță cu doi bani".

Printre brazdele de nouri Luna seamănă lumină Aruncând-o pe tablouri Ca un pictor cu rutină. Scaldă crestele de munte În sclipiri nevinovate, Orice ființă s-o încânte Cu priveliști ca

-Cine e stăpân în țara noastră? -E poporul, suntem toți. -Dar conducerea la cine-i? -E la CE; e la FMI, La alții și altele ca ei. -Dar noi cine-am fost și cine suntem?

Cu gând rău Dragonul norilor Aruncă flăcări pe pământ Pustiește rodnicia Răzbunându-și soarta Coada lui Uragan neiertător aspiră Agoniseala omului pașnic O distruge Aruncând-o hăt

... „Hai, scoalî-ci! Înșepim treaba la făbricuțî”- au fost cuvintele ce mi-au dat deșteptarea în acea zi de marți, mult mai devreme decât în celelalte zile. În câteva clipe eram îmbrăcat,

Un lir în Graiul Neamului Slăvea Puii de lei, Pe fiii țării noastre Născuți și morți eroi. Admir faptele gloriei: Pe bravii domnitori, Haiducii, pe războinici, Pe cnezii

Cânt de unul singur Părăsit de ultima dorință Care ieri încă îmi cânta în strună Sub merii înfloriți și Cerul plin cu stele. Doar amintirile Surâzătoare-n bârlogul minții Rotesc în jurul