Miclăuș Silvestru

Să fie soluția cea mai bună Remanierea guvernului acum Ar fi de remaniat omul ca persoană Orice ministru ca personalitate O nouă reformare va aduce iar mânie Mulțimea-i sătulă de-ndurat

Îmi vorbeai de o amantă Nu-i rosteai numele de frică Să nu-l spun soției tale Din seiful căsniciei își scotea Clipele de fericire ce-i aparțineau Þi le-aducea pe o tipsie aurită Erai beat

Ce face omul la repezeală Nicidecum nu-i lucru bun... Ce anume este bun în ziua de azi? Răul nu există... Ceea ce credem că este rău este tot un bun. Un bun prezent, care nu este strict

Mare lucru - te crucești- Pentru pensii la țărani, Tot bugetul din povești: O... "punguță cu doi bani".

Printre brazdele de nouri Luna seamănă lumină Aruncând-o pe tablouri Ca un pictor cu rutină. Scaldă crestele de munte În sclipiri nevinovate, Orice ființă s-o încânte Cu priveliști ca

-Cine e stăpân în țara noastră? -E poporul, suntem toți. -Dar conducerea la cine-i? -E la CE; e la FMI, La alții și altele ca ei. -Dar noi cine-am fost și cine suntem?

Cu gând rău Dragonul norilor Aruncă flăcări pe pământ Pustiește rodnicia Răzbunându-și soarta Coada lui Uragan neiertător aspiră Agoniseala omului pașnic O distruge Aruncând-o hăt

... „Hai, scoalî-ci! Înșepim treaba la făbricuțî”- au fost cuvintele ce mi-au dat deșteptarea în acea zi de marți, mult mai devreme decât în celelalte zile. În câteva clipe eram îmbrăcat,

Un lir în Graiul Neamului Slăvea Puii de lei, Pe fiii țării noastre Născuți și morți eroi. Admir faptele gloriei: Pe bravii domnitori, Haiducii, pe războinici, Pe cnezii

Cânt de unul singur Părăsit de ultima dorință Care ieri încă îmi cânta în strună Sub merii înfloriți și Cerul plin cu stele. Doar amintirile Surâzătoare-n bârlogul minții Rotesc în jurul

Mare-i lumea literară. Mulți sunt genii, toți o știm. Cei ce nu au vers sublim, Sunt tratați ca pierde-vară. * Când pleci în vacanța mare Cauți sigur, doar plăcere. Uiți de puncte de

trecutul îl doresc a fi prezent și regret că n-am putut trăi prezentul în trecut previziuni macabre se-ntrevăd cum că vor fi parcuri transformate în morminte m-au educat părinții să nu mă tem

- Călimară cu cerneală! Îmi permiți ca să înmoi Vârful la a mea peniță În cerneala ta, de soi? - Tu, pe foaia de hârtie, Ca să

Inadmisibilul s-a petrecut Într-o secundă tristă Prezentul nu acceptă scuze Legilor vădit nedrepte Regulamentelor interne mult bizare Și nicidecum decretelor impuse a fi

Se ridică lumea-n stradă Cu cuțitu-ajuns la os. Cârmuirea-i chiar neroadă? Întoarce totul pe dos? Strigăt de nemulțumire Se înalță către cer. Nu-l aud cei cu numire De se pierde în

... Tata făcuse o mică afacere cu musafirii corturari ai satului, țiganii. Se târguise cu ei la masa de lângă poartă, sub duzii abia-nfrunziți, în a doua zi de după Paște... Obiectul târguit urma

Ziulica toată n-am făcut nimic Nimic util societății și nici mie personal Am tăiat frunze la câini și ceea ce am făcut Am numit-o „a-facere” de doi bani Care a meritat doar atenția câinilor M-au

Mă scald în datorii până la gât Nu pot înota printre ele Ca să pot ajunge la vreun mal Mă țin de mâini cei cărora le sunt dator Amenințându-mă că mă vor îneca Băgându-mi pe gât alte

În zile sumbre cu ploi Natura parcă-i moartă Doar ploaia cerne picurii Plini de viață în cădere Număr o sută de mărgele Pe sârma întinsă pentru rufe Câte una se desprinde Lăsând locul