Miclăuș Silvestru

trecutul îl doresc a fi prezent și regret că n-am putut trăi prezentul în trecut previziuni macabre se-ntrevăd cum că vor fi parcuri transformate în morminte m-au educat părinții să nu mă tem

- Călimară cu cerneală! Îmi permiți ca să înmoi Vârful la a mea peniță În cerneala ta, de soi? - Tu, pe foaia de hârtie, Ca să

Inadmisibilul s-a petrecut Într-o secundă tristă Prezentul nu acceptă scuze Legilor vădit nedrepte Regulamentelor interne mult bizare Și nicidecum decretelor impuse a fi

Se ridică lumea-n stradă Cu cuțitu-ajuns la os. Cârmuirea-i chiar neroadă? Întoarce totul pe dos? Strigăt de nemulțumire Se înalță către cer. Nu-l aud cei cu numire De se pierde în

... Tata făcuse o mică afacere cu musafirii corturari ai satului, țiganii. Se târguise cu ei la masa de lângă poartă, sub duzii abia-nfrunziți, în a doua zi de după Paște... Obiectul târguit urma

Ziulica toată n-am făcut nimic Nimic util societății și nici mie personal Am tăiat frunze la câini și ceea ce am făcut Am numit-o „a-facere” de doi bani Care a meritat doar atenția câinilor M-au

Mă scald în datorii până la gât Nu pot înota printre ele Ca să pot ajunge la vreun mal Mă țin de mâini cei cărora le sunt dator Amenințându-mă că mă vor îneca Băgându-mi pe gât alte

În zile sumbre cu ploi Natura parcă-i moartă Doar ploaia cerne picurii Plini de viață în cădere Număr o sută de mărgele Pe sârma întinsă pentru rufe Câte una se desprinde Lăsând locul

Analiza ce-au făcut-o cei în drept Scos-a iute la iveală Traiul nostru cu nivelul Sub limita celui decent. Pentru cei de după gratii-n pușcării, Două mii și patru sute Fără muncă,

Funcții mari, răspunderi multe Nu ajung la demnitari, Vor și lucruri mai mărunte Să-nmulțească-ai lor biștari.

În mâna Lui de Creator Un fir de praf e-un univers Și-un univers întreg E doar un fir de praf Din tot ce-a fost Din tot ce e Materie sau spațiu Nu va mai fi nimic Vine ziua Când tot

Cu-o mână de păstăi în vremuri grele Când sărăcia printre noi avea cărare, Măicuța noastră ne făcea mâncare Un borș acrit cu patru zărzărele. Mâncam cu poftă toți, băieți și

Cu siguranță spun Românul nu e prost Spun însă cu-aceeași siguranță

Bob pus în pământ primăvara crește vrej la toți în grădini Leguma cu bob ascunsă printre frunze Se coace pe-arac

Gândacii colorado, decimați De-agricultorii zilnic asudați, Amenințați mereu cu flitul, Au hotărât să studieze cartea De bucate a marii lor familii. Tratamentul cu insecticide Sute

Trăim zile nefericite Cu jumătăți de porții Nu ne putem declara fericiți Se-aud gemete în colțuri întunecate Ale celor ce își așteaptă moartea Cu rușinea de a nu fi putut îndrepta Măcar un

Orice fac nu-mi pare rău La nimeni nu dau socoteală Azi sunt parlamentar Mâine voi fi ministru Mè bucur de imunitate De legi nu-mi pasă Doar sunt un om al legi Nu-mi poate sta-’mpotrivă

Strigă rândunele-n dans spre cer, Cerând cu voce disperată O ploaie bună și curată Pentru Pământu-n căldură prizonier. Creștini ce știu de rostul ploii Se-adună-n

„Suntem cu toții vinovați De-a țării tristă stare...” Spunea cel mare dintre frați În sala de-adunare. Cum de-și permite-așa ceva? E singur la putere? Decide pensii, TVA, Cu

Þepele lui Þepeș-Vodă erau drepte; Duhu-n ele și-l dădeau doar cei nedrepți. Þepele celor de astăzi sunt de \"deștepte\", Înțeapă pe cei ce-au fost și sunt mereu

Un copil strunit prea bine De mămică și mămucă, La doar șase ani pe muchie, Cu dinți lipsă în dantură Și cu-o șepculiță pe-al său creștet, Fu împins la-’naintare Să salute om de vază Ce nu e

Nevinovați am fost aduși pe lume Și tot nevinovați ne-om stinge fără zile Părinții ne-au lăsat orfani Murind sacrificați ofrande nevinovăției În țarcul lupilor bătrâni Făr\' vreo portiță de

Boc! Boc! Boc! Cu-o RTVA (retevea) Bate-un sărăcuț boboc Tocmai la poarta mea, Să-mi ceară resturi de pâine Din cele ce dau la câine. Cum să ceară de mâncare Mie, cel făr’ de parale? Cere