Ceartă-n ploaie

Zâmbete printre necazuri

1 min lectură·18 septembrie 2010

Mediu

Două ciori se ceartă-n ploaie

Pe o creangă lungă de stejar

Ce dansează parcă sub mișcarea lor.

Le-o lipsi ceva-n natură?

Ce-or avea de împărțit acum?

Cât a fost iarna de lungă au tăcut.

Încă-i frig, dar nu-i zăpadă;

Dintre muguri mulți s-au alungit,

Ploaia-n loc îi ține… să mai doarmă.

Parcă văd mai bine, ceru-i limpezit…

Nu mai plouă, dar mai curg șiroaie;

Ele-s tot acolo… croncănind de zor.

Pun eu capăt la gâlceavă.

Mă îndrept spre ele enervat;

Bat din palme să le sperii. Au tăcut.

Amândouă zboară-apoi.

Cu o nucă-n cioc acea dintâi,

Iute după ea cealaltă… s-o ajungă.

Bat din palme înc-o dată.

Cioara scapă nuca ei din cioc.

Dă din aripi și s-așază în alt pom.

Iau în mână-ofranda, nuca veche, udă.

Nicidecum n-o s-o desfac.

Sub pământ cam la o palmă repede-o îngrop.

Peste zeci de ani de zile

N-o să fie ceartă între ciori…

Nuci or fi mai multe, ele… mai puține.

001.662

Miclăuș Silvestru. “Ceartă-n ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13953963/cearta-n-ploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.