Miclăuș Silvestru

Sunt cocoși chiar și-ntre oameni, Ei se bat pentru femei, Unii sunt, spun drept, doar fameni, Defăimând, pentru doi lei.

Când două viespii se-ntîlnesc, se bat, De parcă nu le-ar fi-îndeajuns "hectarul", La fel, ar face-ai noștri în senat, S-adune "drepturi", ar vota cu parul.

soarele ascuns - rândunele și raze printre norii joși

... pe când eram copil, aveam deplină libertate să zburd să sar pe vale și pe deal fără să-mi pese de nimic eram doar un copil... ce multă libertate spre sărăcie nu priveam, iar ea

Mă întorc în mine din lungi peregrinări prin sentimentele altora. fața mi-o spăl, curățindu-mi bine ochii cu roua rece și tomnatică pe care o adun de pe iarba rămasă necosită în ograda

\"Plânge țara după mine, Plâng și eu de dorul ei.\" Am doar amintiri senine Și prezent, zâmbetul ei. Nu întreb de e mai bine, Rob în țara altuia Sau stăpân acas’ la tine, Cu părinți la masa

Cancerul, răul cel mai mare, boala cea mai tare, s-a înrădăcinat la noi, în țărișoara noastră, dragă tuturor. Și unde anume? La cap. Pe Creierul cel Mare... greșit scris... pe creierul mare. Ar

…deodată cu politica confuză, la care suntem martori oculari(ani), mulțimea s-a despărțit în două: pro-confuzioniști și conta-confuzioniști. ajungem dincolo de maidanul din centrul capitalei,

Nu-i reală-această criză, Cum îi spuneți toți, o dramă, E o poantă, cu surpriză La final, elect.ro-gramă.

Aceasta e urarea cea mai la-ndemână, ce îmi vine-n gând ca să v-o spun: bine să trăiți, chiar de-ntâlniți minciună, mai departe, tot mai departe, spre viitor prosper, voi, cetățeni români. Să

Pe vremuri se trăia mai bine, Mulți o spun azi cu regret. Ciorba ne-o făceam din oase goale, Nu contau multele lipsuri. Tot pământu-i democratic, Dar la noi, pe dos e totul. Nu explic. O

Omul pune în povești învățăturile de-o viață cu gând curat știind că fiii lui vor scoate din miezul lor aceleași necesare-nvățături fiind ființă greșitoare și din greșeli învață (omul) nu

Ești la țară faci curat în curte și apoi în drum nu lași mătura din mână până nu termini de măturat strângi gunoiul faci grămăjoare n-ai văzut ieșind din curte cinci găini în urma

„E modă, să mergi la șef”, Scuză greva, un ministru; Ață albă, de gherghef, Vorba lui va trece – Nistru.

o viespe și-un bărzăun făr' să fi făcut vreun pact vor ca să împartă-un măr de-un moment căzut în stradă din parți opuse începură ronțăiala pân' la miez, la sâmburi ... oaspeți nedoriți

Te-a prins țânțarul cu mâinile-amândouă ocupate să-l lași ca să-și termine prânzul de ești slobod și nu-l strivești din prima lovitură te va-nțepa a doua oară scărpinându-te vei

Doar chiote-n zăpadă la joacă zeci de copii pe baricade-n lupte cu intrușii alții cu bulgări ținteau păsări de pe garduri sau oale-nțepenite-n pari trăgeau nămeții de pe case peste ei cu

Poc – poc sar dopurile din două sticle franțuzești la banchetul de rang înalt și-apoi ciocnesc președintele cu prim-ministrul spune-un ziarist parc-am auzit vreo

Sub haina unui cerșetor Se-ascunde Sfântul Petru, Să vadă propriul lui popor Din România – ventru. Întinde mâna-n parlament Să i se-aprobe farsa; Dar, refuzat cu-amendament, E-ndepărtat din

Al nostru hâtru gospodar Ne crede păsări de coteț; Așteaptă pui și ouă-n cuibar, Ca cerșetorul, la podeț.

Al zilei de pe urmă ceas de îl auzi cum sună mânios îndreaptă al tău ultim cuget spre viața de apoi de crezi în ea dacă nu crezi gândește la ce vrei la răul ce în viață l-ai făcut la

Ce ți-a făcut al „mamei Dumnezeu” de Îl înjuri așa spurcat nu cred o vorbă din ce spui de lași nervii de-o parte pot să te consider „sănătos” deschide cartea minții așează-ți scaunul la