Miclăuș Silvestru

Nu mi-e teamă… N-am ce pierde Dar nici n-am ce câștiga. Precum este iarba verde, Sunt acum… mă voi usca. * Lupta nu-i dreaptă, cu tine… Eu - doar miel, tu - mare zmeu. Nici o șansă spre mai

Salariul minim, de sărăcie, Va crește - motiv de bucurie. În țara unde-s „Toate doar pe dos”, El nu va crește-n sus, ci doar în jos.

Să poată rezista-n natură, Copacii au un strat de coajă. E un model desăvârșit De-a proteja o viață, Natural, în regnul vegetal. Tot ce există-n univers Deasupra are o substanță, Ce

Cel mai bun român, pe punte, Nicu Constantin, în frunte; Nu accept un alt stăpân Decât vocea-mi, de jupân.

Cum ne-nvață Caragiale, Nu știu de-o să suportați; Patimi, cazne, dandanale… Astea, nu-s bune-ntre frați!

Un greier și-o greieriță De departe-și dau salut În aceeași poieniță. Nu se văd dar se aud, Se prezintă-n cântec dulce, Amândoi rostesc pe rând... Să-nțelegeți al

În mohorâtă zi de toamnă Mii de gânduri mi se-nvârt prin minte... Pe pământ m-așez cu fața-n jos, Întind mâinile pe lângă mine Cu palmele spre cer. Se-apropie al meu prieten drag, Își pune

Fum și cenușă în toate direcțiile înnegrind cerul – oamenii înspăimântați spre locuri liniștite

Sar lăcustele prin iarbă Vrând să scape de găini, A lor singură scăpare E doar gardul cel cu spini. Pân’ s-ajungă între cătini, Urmărite-s pas cu pas, Gândul lor de

haina nouă-aș vre să-mi fac s-o cos cu capete de ață veșmânt de modă nouă deși nu-i nimeni să mă vrea de soț ideile-mi sunt puse cap la cap din petice multicolore constat când le-nsăilez

La prisaca din grădină, Munca-i fără spor, De ani buni de zile. Spre sfârșitul toamnei, Rămân fără albine. Roiuri de viespii, Precum odinioară invadau barbarii, Omoară, fură, fac

„Unul pe care merită să-l înjuri nu merită nici măcar să-l înjuri.” Am hotărât să nu te mai înjur. Drept urmare, nu mă strofoc să caut cuvinte cât mai supărătoare, care să aibă efectul urzicii

Au plecat români în lume, În țări bine cunoscute, Să facă țării renume Cu hoția, ca virtute.

Nu mai încap în cercul tău de-amici, Eu, cel pe care tu-l urăști de ani de zile Deși iertare am cerut. Când făr\' să vreau am fost Un rău, nicicum n-ai vrut s-auzi de-al meu regret. Nu-i bai

Iarna, înainte de-a da-nghețul, Pensiile toate-au înghețat; Cu-o altă minciună, el, glumețul, Minte-acum, de majorat.

Știți ce-s florile pe câmpuri? Lucru greu de înțeles. e minunea cea mai mare ce-a făcut-o Dumnezeu: toate-njurăturile din lume, de măicuțe și de sfinți și de multe alte lucruri, le-a schimbat în

Și în democrație, ca și în celelalte orânduiri sociale, conduc tot cei puternici... propuși nedemocratic, aleși ± democratic. * Prea multă sobrietate în arta comică reduce efectul

Albul nu învinge albul și nici negrul nu învinge negrul. Aceleași esențe-n două corpuri, de se ating, se contopesc, devenind o singură ființă. Noi, să fim esențe ale rațiunii, să ne putem uni

Au fost cândva, cu-adevărat, reformele industriei și industriașilor, ale protestanților, dar cele ale oamenilor liberi nu au reușit decât în lumea cu adevărat democratică știți unde zace

În fața ușii este adevărul persoana mea de care se ascunde misterul. ești tu în spatele ușii încuiate cu cheia răsucită de două ori în broască + zăvorașul de siguranță. după zornăitul lung

cu mâinile proptite asemenea gânditorului am început să extrag rădăcini pătrate din capetele oval-rotunde ale oamenilor. rezultatele nu au fost altceva decât idei multicolore

Cum s-ajungi suta de ani Când viața e măcinată, Precum grâul și porumbul De o moară uriașă? Am votat făr’ să cunoaștem, Doar pe ochi și pe sprâncene, Pe fraze promițătoare, Guvernanți

... obișnuiți să nu-și murdărească papuceii, oamenii semănau grâul pe trotuare, pe străzi și autostrăzi, deși erau montate la vedere indicatoare moderne, reflectorizante, cu semnificația: