Poezie

Florile câmpiilor

2 min lectură·5 octombrie 2010

Mediu

Știți ce-s florile pe câmpuri? Lucru greu de înțeles.

e minunea cea mai mare ce-a făcut-o Dumnezeu:

toate-njurăturile din lume, de măicuțe și de sfinți

și de multe alte lucruri, le-a schimbat în mii de flori.

nici n-ar fi putut conduce lumea înainte-n viitor

de n-ar fi schimbat tot rău-n bine, tocmai, cum îl vrem și noi.

ca atare-orice privire, ce se-ndreaptă-n câmp cu flori

sau înspre orice grădină, bine-ar fi din start să știe:

florile-au fost flori doar la-nceput, în Edenul primar,

când totu-a fost imaculat, identic șablonului propus.

atunci când gânduri necurate mii, au început să-mpungă rațiunea,

cel Sfânt a spus: ce-i rău, nu-mi place, schimb în flori.

de-aceea flori nenumărate-s zeci de mii, de mii de ori mai multe,

pe care nimeni, de s-ar pune-n astă lume, nu ar putea să le însume(…).

greșit să nu-nțelegi! n-am spus că placi cuiva de-njuri. nici Lui.

ce bine-ar fi de rău’-ar dispărea. flori tot ar fi, din gândurile noastre.

și iată că minunea-i pe pământ și azi, când oamenii înjură și blestemă,

când răul parcă pune stăpânire chiar pe sfintele morminte fără pază.

doar florile, de-am reținut ceea ce sus am spus, ne-or învăța:

(cu riscul de a nu le mai vedea), să renunțăm la rău, la-njurătură.

001.593

Miclăuș Silvestru. “Florile câmpiilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13955961/florile-campiilor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.