Un vot de încredere

În mohorâtă zi de toamnă Mii de gânduri mi se-nvârt prin minte... Pe pământ m-așez cu fața-n jos, Întind mâinile pe lângă mine Cu palmele spre cer. Se-apropie al meu prieten drag, Își pune botișoru-n palma mea Cea stângă să îl mângâi. Se mută-apoi la mâna dreaptă Tot pentru o mângâiere, Cum fac de obicei ca să-l alint Cu mâna sub bărbie. Îmi simte zbuciumul din cuget Și parc-ar vrea să spună „Stai liniștit! Îți sunt prieten, Voi suferi cu tine.” Mă-ntorc cu fața-n sus... Pe al meu piept el își așează Botișoru-ntre lăbuțe. Privesc spre cer, Dar foarte aproape. Văd Cu ochii-ntredeschiși, Zbenguindu-se prin aer, Mii de cerculețe jucăușe, Strălucitoare sfere-n roiuri Precum gândurile mele. Printre frunzele bătrâne de stejar, Un vântișor îmi dă povețe-n șoapte „Mai bine-i să te-ncrezi în al tău câine Decât în oameni fără judecată! Mereu aceștia-s trădători, Al tău câine niciodată nu te va trăda!”