Miclăuș Silvestru

Dospești la fel ca mustu-n cadă. E fără rost, ascultă bine! Mai bine du-te, fă spovadă, La preotese-n fuste… fine! * Încă poți să-mi fii prieten, Chiar de-n tine nu mă-ncred. Poți să juri pe

Eu sunt una din cele două necunoscute X sau Y Nu știu care dintre ele mi se potrivește mai bine Oricare dintre ele aș fi în cele din urmă sunt tot eu Și chiar nu-mi pasă ce nume înregistrează Cei

Șoricelul Chiț-Chițac, Cu mult chef de tărăboi, Prinde-n faptă un gândac Cu-o povară spre zăvoi. Îl oprește,-l ia la rost: „Spune-mi, bobul unde-l duci? Unde ai tu

Plimbare pe baltă - peste nuferi și stele copii ajunși la mal

Nu-i barză dar stă ca barza, Nu-i varză, crește ca varza, De-o tratezi ca pe o doamnă, Față albă-i vezi în toamnă.

Nu mușcați din stimulente, Otravă ascunsă-n miere, Veți muri după plăcere. Luați-le doar… unguente!

Să răzbați prin vremuri grele, Ai luptat ca „pui de leu”, De te-ntorci în satul tău, Te-or numi doar „pui de lele”.

Vorba cu mesajul dens Ce ne-o vinzi ca pe o pâine, E o poantă fără sens, N-o să râdă nici un câine. * Ești mereu la vânătoare De greșeli, cacofonii Și înțepi cu-o scobitoare Pe muieri, prin

Mă-mpinge cu-o mână nevăzută soarele din spate am pierdut curajul de a călca singur spre viitor mă obligă să pun pe rând picioarele doar în locul intersecției indicate de umbra pe care mi-o

Mi-a fugit de-acasă Veselia, Fata cea mai mare; S-a luat de mână cu Umorul Și-au plecat în lume. A rămas Tristețea să-mi aline Dorul Veseliei, Pân’ s-o-ntoarce fiica

Cântec de greier prezent la unii bătrâni în țiuit

Mare iscusit în toate văru’ nostru Gogu lu’ Gogolan, Nu muncește toată ziua dar e putred de bogat; Învârte... doar capul dinspre stânga înspre dreapta Și dinspre dreapta înspre stânga. Rar, mai

Va-nclina mereu balanța Doar de partea celui „falnic”; Pe alt taler, de deasupra, Va fi cel ce-arată jalnic. * Dacă te-amesteci în lături, Știi, te mănâncă porcii. Urmează-a tale

Cum nu s-a-ntremat bugetul, Cei de sus, ne dau bolerci, Propunând pentru la anul Nou impozit, pe ciuperci.

O deviză de onoare Ne-ar salva de la strâmtoare: „Elita parlamentară Face muncă… voluntară.”

Tot văzând că nu e chip Să scape iar c-un tertip, Propune parlamentari Rudele din Voluntari.

Furnici la umbră cu sâmburi de mure pe cărăruie

Baș- Băsescu, să câștigi La alegeri iar colac, Să dai șpagă mămăligi, Numele să-ți schimbi- Pârțac!

Gândind finalul \"mișcării\" Ei, averi mai multe-ar vrea, N-or duce lipsa mâncării; Dar mă-ntreb: iarăși Ci_or-bea?

Viespile sunt ordinare, Trag la stup la fel ca ursul. Ies albine să le-omoare, Ele fug, cunosc parcursul. De le vezi plutind pe apă, Nu te-nduri? Le lași să moară? Le întinzi coada de

Nu mi-e teamă… N-am ce pierde Dar nici n-am ce câștiga. Precum este iarba verde, Sunt acum… mă voi usca. * Lupta nu-i dreaptă, cu tine… Eu - doar miel, tu - mare zmeu. Nici o șansă spre mai

Salariul minim, de sărăcie, Va crește - motiv de bucurie. În țara unde-s „Toate doar pe dos”, El nu va crește-n sus, ci doar în jos.

Să poată rezista-n natură, Copacii au un strat de coajă. E un model desăvârșit De-a proteja o viață, Natural, în regnul vegetal. Tot ce există-n univers Deasupra are o substanță, Ce

Cel mai bun român, pe punte, Nicu Constantin, în frunte; Nu accept un alt stăpân Decât vocea-mi, de jupân.