Miclăuș Silvestru

După noaptea cu banchetul, Ca-ntr-o joacă de copii, Parlamentul schimbă setul Legii vechi, cu reverii.

Cu capu-n nori sunt mulți, de-o vreme bună Nu mă mir nici eu, nici alții nu se miră Doar medicii de familie își fac probleme Presupun c-ar fi un sindron de origini necunoscute Apărut pe pământ

Spuse un ministru mai de soi: Decent, cu-o mie cinci sute, Poți trăi pe lună. Ici, la noi, Toți primiți salarii... slute.

Prim ministru nu mai dă pe-acasă, A uitat de soața lui frumoasă; El, bărbat viril peste toți miștrii, A însărcinat pe toți miniștrii…

Sigur știți ce se întâmplă Când greșește-un om de rând… Guvernanții n-au sub tâmplă Nici obraz pentr-un vot strâmb.

O zi cu polei – bătrân cu cenușă-n căuș către fântână

Din ce în ce mai frig Roua din timpul verii Binecuvântarea naturii Iat-o acum în toiul toamnei Se schimbă în blestem Sub mâna glacialului Zorel Zbârcite frunze galbene Pălesc sub strat de

Ispășirea celor rele N-a sfârșit și iar începe, Guvernanți cu mintea-n stele Þapilor trag alte țepe.

Dospești la fel ca mustu-n cadă. E fără rost, ascultă bine! Mai bine du-te, fă spovadă, La preotese-n fuste… fine! * Încă poți să-mi fii prieten, Chiar de-n tine nu mă-ncred. Poți să juri pe

Eu sunt una din cele două necunoscute X sau Y Nu știu care dintre ele mi se potrivește mai bine Oricare dintre ele aș fi în cele din urmă sunt tot eu Și chiar nu-mi pasă ce nume înregistrează Cei

Șoricelul Chiț-Chițac, Cu mult chef de tărăboi, Prinde-n faptă un gândac Cu-o povară spre zăvoi. Îl oprește,-l ia la rost: „Spune-mi, bobul unde-l duci? Unde ai tu

Plimbare pe baltă - peste nuferi și stele copii ajunși la mal

Nu-i barză dar stă ca barza, Nu-i varză, crește ca varza, De-o tratezi ca pe o doamnă, Față albă-i vezi în toamnă.

Nu mușcați din stimulente, Otravă ascunsă-n miere, Veți muri după plăcere. Luați-le doar… unguente!

Să răzbați prin vremuri grele, Ai luptat ca „pui de leu”, De te-ntorci în satul tău, Te-or numi doar „pui de lele”.

Vorba cu mesajul dens Ce ne-o vinzi ca pe o pâine, E o poantă fără sens, N-o să râdă nici un câine. * Ești mereu la vânătoare De greșeli, cacofonii Și înțepi cu-o scobitoare Pe muieri, prin

Mă-mpinge cu-o mână nevăzută soarele din spate am pierdut curajul de a călca singur spre viitor mă obligă să pun pe rând picioarele doar în locul intersecției indicate de umbra pe care mi-o

Mi-a fugit de-acasă Veselia, Fata cea mai mare; S-a luat de mână cu Umorul Și-au plecat în lume. A rămas Tristețea să-mi aline Dorul Veseliei, Pân’ s-o-ntoarce fiica

Cântec de greier prezent la unii bătrâni în țiuit

Mare iscusit în toate văru’ nostru Gogu lu’ Gogolan, Nu muncește toată ziua dar e putred de bogat; Învârte... doar capul dinspre stânga înspre dreapta Și dinspre dreapta înspre stânga. Rar, mai

Va-nclina mereu balanța Doar de partea celui „falnic”; Pe alt taler, de deasupra, Va fi cel ce-arată jalnic. * Dacă te-amesteci în lături, Știi, te mănâncă porcii. Urmează-a tale

Cum nu s-a-ntremat bugetul, Cei de sus, ne dau bolerci, Propunând pentru la anul Nou impozit, pe ciuperci.

O deviză de onoare Ne-ar salva de la strâmtoare: „Elita parlamentară Face muncă… voluntară.”

Tot văzând că nu e chip Să scape iar c-un tertip, Propune parlamentari Rudele din Voluntari.