Poezie
O raită… cu gândul
1 min lectură·
Mediu
... pe când eram copil, aveam
deplină libertate să zburd
să sar pe vale și pe deal
fără să-mi pese de nimic
eram doar un copil... ce multă libertate
spre sărăcie nu priveam, iar ea plângea
că n-o băgam în seamă
cutreieram ponoare, crânguri și păduri
poloage, lanuri și podgorii
atâta cât puterile-mi îngăduiau
cântam, strigam și ascultam ecouri
de multe ori, cu grupuri de copii
fugeam la gârla caldă, pe Siret
și-acolo, îmbrăcând costumele de prunci
ne scăldam, fără să știm... de ore
la rodul toamnelor bogate
eram prezenți copii lângă părinți
la recoltat până târziu
când noaptea tuturora ne-nchidea pe rând
pleoapele în așteptarea viselor cu zâne
... și iată-mă acum, o raită dau
cu gândul prin satul meu natal
același, dintre dealuri
cu-aceeași bucurie nemăsurată de-altădată
mai spun o vorbă, un cuvânt
ce poate-i fals, da’-l spun:
e Raiul pe Pământ doar dacă ești copil
copilăria-i... joc de îngeri
003.352
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Miclăuș Silvestru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Miclăuș Silvestru. “O raită… cu gândul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/miclaus-silvestru/poezie/13955376/o-raita-cu-gandulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.