Marius Manole

Te-am intalnit pe strada viselor pierdute, Purtandu-ti asteptarea prin frunzele tacute Cand iti luai adio si blestemai speranta Cand in al tau suflet s-a asternut distanta. Cu ce sa pot eu

În liniștea serilor târzii își putea auzi gândurile și amintirile în camera mică în care se mutase de câțiva ani. Casa era mare și veche dar el prefera să stea într-o mică cameră, căreia îi spunea

Era caldă primăvară între noi când te-am zărit, Veselă zburdai prin iarbă și'n inimă mi-ai sărit. Tremura a mea privire, când în brațe te țineam, Înfloreau salcâmii'n vale, gura când ți-o

O pasiune a murit înecată de un necunoscut în lacrimi adânci Așa anunțau azi, știrile de la ora cinci. Poliția spune că a fost pe fondul unui consum exagerat de dor, Și are un suspect, posibil

Doresc ca vocea ta să mă primească, Atrăgătoare vorbe să-i ascult, Urechea mea, povești să își dorească, Să te ascult mai mult și tot mai mult. Doresc să pipăi molatecă simțire, În părul tău,

Înainte de cafea, Vine poezia mea, Să îți spună că aseară Dorul meu era să moară. Când să-și de-a duhul obștesc, Semn sigur ca te iubesc, Noroc că tu m-ai sunat, Și mi l-ai

Mica povestioară ce urmează să o spun are rădăcini adânci, de fapt sunt niște cicatrici vechi. Sunt urme ale unor întâmplări care au început a se întâmpla demult în copilăria mea, continuându-se ani

Cum nu mai e la modă că să trăiești la țară Într-o poiată unde, un căluț de povară Ce rumega alene, un rebus cam incult. E clar c'aceste fapte s-au întâmplat demult. Așa gospodarie, în sat nu

De m-as scuza ca prostul ca nu e vina mea As zice ca-i destinul si, soarta nu mai vrea Regretele amare si-un suflet in declin, Nu reusesc cu vorbe si cantec sa alin. Daca as vrea sa sprijin a

Dacă te fac să simți, ce simt acuma, Citind a mele poezii, Să-mi smulgă pieptul, vrea furtuna Speranțelor că ai să vii. Nu o să'ncerc să schimb iertarea Pe sentimentul tau incert, Și'n locul

Tu esti atat de trista, Statuie de cristal, Ca\'n lume nu exista Asa\'nalt pedestal Ca nimenea s\'ajunga La \'tale buze mici Sa moara cand, s\'atinga Comoara de sani mici. Piatra care

Pur si simplu te-ai izbit de mine Incarcat de pungile din piata Pe trotuar scapat-am mandarine, Doi cartofi, un morcov si verdeata. M-am indragostit la prima scuza Cand de jos am ridicat

Fiindca aceeasi melodie nu mai suna la fel, aceeasi tristete nu mai e atit de trista, obrajii nu imi mai sunt moi si rosii iar ochii nu mai privesc printr-o perdea de lacrimi. Peste zimbetul amar am

Oh, dulce poezie, cum le'ntelegi pe toate Iubirile pe socluri tu poți a ridica, Locuri ascunse'n suflet, și vise nevisate Culori în vorbe simple tu știi a le picta. De ce pe râuri repezi, la

Tipul impotent Nu poate sa te'ntoarcă Și plâng perseverent. Ma'nec, că nu am barcă În lacrimile mele Ce cad într-o cadență Ca ploile de stele, De rime și demență. Demență mai

Roșu aprins de foc și de văpaie, Bătute'n vânt, sperietori de paie, Un ac pierdut pe câmpul plin de fân Așa iubirile rămân. Se macină'ntre pietre de'așteptare, Murate în oțet și sare. Boli

Când pe lume am simțit bine, Și-o caldă îmbrățișare am avut, M-au scos din pântec, direct în lumină, Puternică'n ochi, și-așa m-am născut. Iar mama în șoaptă mă adormea, Cu vorbe de vis, așa

Cică era o dată un om foarte urât, care avea bani dar era foarte zgârcit și rău la suflet. Pe deasupra era mic de înălțime, ghebos, cu dinți negri, negi pe nas și păr nespălat. Mersul era șchiop

Așteptând bătând din ghete, în stație, trei trei șase, Am mâinile'nghețate, și îmi intră frigu'n oase, Vântul îmi trage fularul, și-mi bagă zăpadă'n mufă, Iar un câine singuratic scheaună de sub o

Ca un fel de primavara, ce te cheama si imbie Cu miros de codru verde, si de iarba de campie Ras dulceag, calda privire, mijloc de fata zglobie Frumuseti care te-arunca intr-o groapa de

Iubito sa ma ierti din cand in cand, ca plec din ale tale brate Dar ma intorc la tine, suspinand si incurcat in ale vietii ate Doar langa tine norii ii ating cand in pamant sunt adanc ingropat Si

Te-am dat lumii spre pastrare, Si am pornit pe alt drum, Sa alerg prin lume liber Prin al libertatii fum. Bratele ce ma tineau, Imi dadeau caldura lor, Credeam ca piedica-mi erau Si nu ma

Azi s-a discutat în plen, cu un aer aproximativ solemn Cu discursuri relativ înălțătoare, dar același limbaj de lemn. Opoziția adormită, sclifosită și plictisită, a ripostat peiorativ Și ziua s-a