Prima oră de azi a fost de geografie. O plictiseală îngrozitoare, mai ales ca repetentul din spatele meu a adormit cu capul pe bancă și a început să sforăie, de am râs cu toții când profu’ l-a
Aproape de noapte, aproape de stele,
Aproape de tine sunt visele mele.
Cu tine am fost aproape de nori,
Răsărit mi-ai adus, aproape, în zori.
Doruri de tine, dor în decliv
Am inima plină de-un
Acum tresar, sunt pași pe scară,
Aud un sunet de bataie,
Îmi ești în gând a mia oară
Iar ploaia cade în șiroaie.
De ești tu venită'n grabă
Să te sărut, și'ating cu dor
Vocea mea la
De viata de te apropii, te cuprinde-o tragedie
Iar de stai la departare, ai sa razi de comedie
Poti sa crezi ca esti regizor, figurant sau autor
Dar de viata ta se joaca, esti un simplu
Ce faci tu cand, asta lume, de cuvinte te-a secat
Chiar de plage sau surade, te lasa pietrificat.
Sa o lasi sa-si arda focul si in foc sa arda toata
Cand cu urlete de fiara, doara coltii isi
Lumea întreagă se grăbea pentru scopuri bine știute, fără să mă bage în seamă pe mine în acea după-amiază de octombrie, în care frigul venise prea devreme, ploaia rece abia încetase și drumurile de
Cand e ziua ta si imbatr... prinzi experienta cu inca un an, vrei sa vezi cine iti ramane aproape, cine isi mai aduce aminte de tine. Mi-am dezactivat data nasterii de pe facebook. Prin urmare, cel
În caruselul vieții mele de ocupații prea meschine,
Din când în când mai simt un dor, să-mi fie dor de tine.
Aceeași melodie care, când ai plecat m-a alinat,
E'acum doar o cântare veche, cu un
Ratacesc in cautare, prin mal si noroi
sa-mi iau de jos, pierduta,
Iubire inapoi
Cand timpul este vesnic, cu mine in razboi,
cand dragostea ucide,
Voi fi printre eroi
Ma lupt cu\'ncatusarea
Cand ma cobor cu gandul prin timpuri inapoi
Vad cum stateam in iarba de mana amandoi,
Coline moi pe tine, descopeream si vai
Ascunsi de\'amarul vietii, de griji si de nevoi.
Ne sarutam in
Iubita mea când ai plecat,
Norii negri s-au lăsat,
Și de-atunci plouă întruna,
Nu vad stele și nici luna.
Floricica din fereastră
S-a uscat tăcută'n glastră,
Doar o frunzuliță-i verde
A
Ce vicleană ești tu, oare,
Când cu zâmbete divine,
Îmi faci gândul să îmi zboare
Către tine.
Cu privirea pierzătoare
Printre sutele de zâne,
Eu te văd strălucitoare
Doar pe tine.
Dup'a
Domnișoară, domnișoară, care aștepți într-o gară
Unde oare te'nsoțește trenul trist din astă seară?
Îți aștept tăcut privirea, ca din pleope să îmi ceară,
Ca să fac din dulci speranțe, aprins foc
Ce-adevăruri irosit-au marii noștri scriitori
Să se prăfuiască'n rafturi necititele valori.
Au tocit a lor penițe să cuprindă'ntre coperți
Ca citindu-le, în gându-ți să trăiești mai multe
Azi a mea iubire slabă, rătăcita printre stele
A văzut în tine drumul, spre cerul inimii mele,
Și păseste în tăcerea, cântată de luna plină
După zâmbetul și ochii de pe fața ta senina.
Să mă
Rămâi regină acolo unde ești
Când între sentimente faci confuzii
Chiar de le arzi, cu foc nu încălzești
A tale mari, castele de iluzii.
Pășești râzând pe drumul tău ales
Ce a mușcat din mine,
Ti-am facut cadou o floare,
Rupta din raza de soare,
Cu privirea arzatoare,
Din ochii plini de culoare.
In ziua de sarbatoare
Ale mele ursitoare
Mi-au dat soarta schimbatoare
Si iubirea
Tu fiinta cu aroma
Ce suspini si-mi plangi in poala,
Mi-amagesi cu\'a buzei forma
A inimii chinuiala.
De imi spui ca esti ferice
Cu o voce ce ma cheama
Catre tine, si imi zice
Sa pasesc fara
A vrut focul ca sa-mi arda
Sufletul, ca sa dispara
Iubirea, si sa o piarda
Chiar de stie ca e rara.
Ape reci si ploi de gheata
Incercat-au sa-mi inece
Si prin negura de ceata,
Sa mi-o fure
O sa se invarta ceasul mii de ori
Pana o sa uit ca mi-ai dat fiori
Nu am mai pus lemne pe focul ce s-a stins
A trecut mult timp de cand nu te-am atins
Si cand luna plina, fara rost, pe cer
Se
Tot ce am pentru tine este sensibilitate si slabiciune. Tresar atunci cind aud numele tau, fiindca gandul ma duce la tine. Am vazut zeci de poze cu tine, te-am vazut de zeci de ori, si de fiecare
De ce la usa ta nu mai am cheie
De ce te ascunzi in alta femeie
Cenusa este, ce-a fost o scanteie
De ce in tristete, iubirea se\'ncheie.
De ce nu pot sa ma razbun,
De ce doar ranile
Aveam nădragii în vine
Când cineva care nu se putea abține
Adică, o domnișoară extrovertită
Cu o limbă foarte ascuțită
Și o îndrăzneală extraordinară,
Mi-a făcut o clismă literară.
Cică nu
Cind m-am apucat de viata, si de mamela hranitoare, am zis sa raman si eu la balciul suprem citiva zeci de ani, sperind sa ies din scena fara sa dau in mintea copiilor si neatins de boala lu\'