Poezie
A vrut focul ca sa arda
1 min lectură·
Mediu
A vrut focul ca sa-mi arda
Sufletul, ca sa dispara
Iubirea, si sa o piarda
Chiar de stie ca e rara.
Ape reci si ploi de gheata
Incercat-au sa-mi inece
Si prin negura de ceata,
Sa mi-o fure si sa plece
Sa se-ascunda sus in cer
Printre mii de inimi frante,
Sub o aripa de inger
Glas de pasare s-o cante
Sufletul de piatra plange
Cand o tine si-nconjoara
O pastreaza si se frange
De-amintirilor povara.
Dorul tau in pieptul meu
E de mii de ori mai mare,
Ma despica ca un zeu
Cu sageata lucitoare.
Dorul meu cu ascutitul
Taie inima si-o sapa,
Buza mea, ca si pamantul
Sarea lacrimii o crapa.
Iubeam sub cerul instelat
Cand am crezut in tine
Uram in clipa ce-am aflat
Sa nu mai cred in mine.
001.192
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marius Manole
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Marius Manole. “A vrut focul ca sa arda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marius-manole/poezie/13939241/a-vrut-focul-ca-sa-ardaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.