Marius Manole

Roșu aprins de foc și de văpaie, Bătute'n vânt, sperietori de paie, Un ac pierdut pe câmpul plin de fân Așa iubirile rămân. Se macină'ntre pietre de'așteptare, Murate în oțet și sare. Boli

Printre copacii de câmpie, pe drumul șerpuit de seară, Într-o lumină obosită, de arșița zilei de vară, Merge lent o caravană, care pare adormită Și ridică'n aer colbul pe cărarea

Simțurile mele neglijente prin lume rătăceau. Degetele o mochetă din lână pipăiau, Urechea stângă gura lumii asculta, Iar cea dreaptă, într-o scoică, marea aștepta. Aveam un ochi după o fustă

Iubirea e pe-amele buze, Inima-mi bate'n neștire, Culori a gândului, confuze Se-amestecă în asfințire. Speranța stă și îmi pictează, Pe pânza arsă de iubiri, Privirea ta ce mă salvează Cu

Ce-adevăruri irosit-au marii noștri scriitori Să se prăfuiască'n rafturi necititele valori. Au tocit a lor penițe să cuprindă'ntre coperți Ca citindu-le, în gându-ți să trăiești mai multe

În liniștea serilor târzii își putea auzi gândurile și amintirile în camera mică în care se mutase de câțiva ani. Casa era mare și veche dar el prefera să stea într-o mică cameră, căreia îi spunea

Lumea întreagă se grăbea pentru scopuri bine știute, fără să mă bage în seamă pe mine în acea după-amiază de octombrie, în care frigul venise prea devreme, ploaia rece abia încetase și drumurile de

Mica povestioară ce urmează să o spun are rădăcini adânci, de fapt sunt niște cicatrici vechi. Sunt urme ale unor întâmplări care au început a se întâmpla demult în copilăria mea, continuându-se ani

Întrucât am ajuns la verbe, încep cu a iubi În trecutul perfect, în care te iubeam imperfect Ai ținut să te împiedici, de'un simplu defect. Defect care sigur nu-l mai ții minte Dar care

Tu cuvânt, ești plin de zgomot, sau de șoapte spuse'n taină Poți suna nervos și tare, poți fi tremurul de spaimă, Ești în cântecul de mamă, pe copil tu îl adormi Poți să dai frumoase vise sau tot

Când pe lume am simțit bine, Și-o caldă îmbrățișare am avut, M-au scos din pântec, direct în lumină, Puternică'n ochi, și-așa m-am născut. Iar mama în șoaptă mă adormea, Cu vorbe de vis, așa

Rămâi regină acolo unde ești Când între sentimente faci confuzii Chiar de le arzi, cu foc nu încălzești A tale mari, castele de iluzii. Pășești râzând pe drumul tău ales Ce a mușcat din mine,

Cum nu mai e la modă că să trăiești la țară Într-o poiată unde, un căluț de povară Ce rumega alene, un rebus cam incult. E clar c'aceste fapte s-au întâmplat demult. Așa gospodarie, în sat nu

Aproape de noapte, aproape de stele, Aproape de tine sunt visele mele. Cu tine am fost aproape de nori, Răsărit mi-ai adus, aproape, în zori. Doruri de tine, dor în decliv Am inima plină de-un

Oh, dulce poezie, cum le'ntelegi pe toate Iubirile pe socluri tu poți a ridica, Locuri ascunse'n suflet, și vise nevisate Culori în vorbe simple tu știi a le picta. De ce pe râuri repezi, la

O pasiune a murit înecată de un necunoscut în lacrimi adânci Așa anunțau azi, știrile de la ora cinci. Poliția spune că a fost pe fondul unui consum exagerat de dor, Și are un suspect, posibil

Cică era o dată un om foarte urât, care avea bani dar era foarte zgârcit și rău la suflet. Pe deasupra era mic de înălțime, ghebos, cu dinți negri, negi pe nas și păr nespălat. Mersul era șchiop

Aveam nădragii în vine Când cineva care nu se putea abține Adică, o domnișoară extrovertită Cu o limbă foarte ascuțită Și o îndrăzneală extraordinară, Mi-a făcut o clismă literară. Cică nu

Azi s-a discutat în plen, cu un aer aproximativ solemn Cu discursuri relativ înălțătoare, dar același limbaj de lemn. Opoziția adormită, sclifosită și plictisită, a ripostat peiorativ Și ziua s-a

Acum tresar, sunt pași pe scară, Aud un sunet de bataie, Îmi ești în gând a mia oară Iar ploaia cade în șiroaie. De ești tu venită'n grabă Să te sărut, și'ating cu dor Vocea mea la

Tipul impotent Nu poate sa te'ntoarcă Și plâng perseverent. Ma'nec, că nu am barcă În lacrimile mele Ce cad într-o cadență Ca ploile de stele, De rime și demență. Demență mai

Ce vicleană ești tu, oare, Când cu zâmbete divine, Îmi faci gândul să îmi zboare Către tine. Cu privirea pierzătoare Printre sutele de zâne, Eu te văd strălucitoare Doar pe tine. Dup'a