Poezie
Fabulă copitată
2 min lectură·
Mediu
Cum nu mai e la modă că să trăiești la țară
Într-o poiată unde, un căluț de povară
Ce rumega alene, un rebus cam incult.
E clar c'aceste fapte s-au întâmplat demult.
Așa gospodarie, în sat nu se găsea,
Chiar dacă gospodarul cam trage la măsea
Are un prun la poartă, face perfecte țuici
Iar borsul este acru din ologite puici.
Găini mai competente, ne lasă pe toti muți
La patru kile oul, zici că are struți.
În apăsarea verii, călduri și zăpușeală
Pe la lăsarea serii, plin de plictiseală,
Dar și că cucuveaua, cânta mai sus pe-o cracă
Căluțul nostru tandru, s-amorezat de-o vacă.
Fără să aiba fonduri, credit, investiții
Gospodăria noastră e fără inhibiții.
Iubirile'nterzise, monte int'rasiale
Sunt în poiata noastră, îmbârligări normale.
Un caz știut de toti, că pașnicul Grivei,
E un pervers notoriu cu pupăza din tei.
Atuncea calul nostru, vacii de prasilă
I-a declarar, chiar public, dragoste senilă.
În valuri împreuna, cădeau curcile toate,
Aplaudând frenetic, pe spate crăcănate.
Flatată vacă noastră, nu a căzut pe brânci,
Dar brusc făcut-a lapte de trei virgulă cinci.
De-atunci ei impreuna-au rumegat paie balotate,
Și-o iesle de shaorma, mare cu de toate.
Dar cum deduceti clar, iubirea ambientă,
Fu tulburată clar în fabula dementă.
Cu fast si graba, se pregătea o mare,
A vacii mov, placut'aniversare.
O iarbă rară, a cules, căluțul de pe munte
Cadou, ca vaca să nu se mai încrunte.
Cum într-o fabulă, tre' să existe'amarul,
Brusc în aniversare, apăru măgarul.
Prezent în curtea vastă, oarecum cabalină
Își face prezența, cînd trage o bășină.
Să ne întoarcem dară, la'noastră aniversare
Unde'n poiată mică, stau care mai pe care.
Cum lumea toată are, numai urări de bine
Pentru cornuta noastra, măndră'tre bovine,
Măgarul chitarist, la capre cu succes
I-a dat cadou, o noapte de sex.
Și uite așa, într-un delir efervescent
E dovedit că calul, e armăsar impotent
Când vaca acceptă, simple tromboane
Aruncate în van de-un măgar oarecare.
Morala:
Dac'o privești și-o admiri, nu ajunge.
Vine măgarul și o convinge.
Chiar de-i servești, iarbă cu rouă
Ramâi ca boul la poarta nouă.
001.082
0