Poezie
Așa iubirile rămân
1 min lectură·
Mediu
Roșu aprins de foc și de văpaie,
Bătute'n vânt, sperietori de paie,
Un ac pierdut pe câmpul plin de fân
Așa iubirile rămân.
Se macină'ntre pietre de'așteptare,
Murate în oțet și sare.
Boli lungi ca un canon divin
Așa iubirile rămân.
În beznă sau în fumuri groase,
Ascunse în cutii printre caiete roase,
Pahare ce te'mbată dar numai cu pelin,
Așa iubirile rămân.
O veche urmă de creion pe pagini,
Nume pe ziduri lăsate în paragini.
Ca somnul fară vise, dormit în pat străin
Așa iubirile rămân.
Suspine'n urma celor ce'au fugit,
O rană'adâncă, rană de cuțit,
Abisuri ce te cheamă hipnotizant și lin
Așa iubirile rămân.
Cerșind la porți ca o băbuță oarbă,
Îngenunchiate'n râu, mila să soarbă.
Un câine rătăcit ce nu are stăpân,
Așa iubirile rămân.
În gara unde trenul tocmai a plecat,
În ploaie și deasupra ceru'ntunecat.
Bandaje și morfină ce suflete alin,
Așa iubirile rămân.
În urmă aruncate ca potcoava,
Culori frumoase, gust dulce ca otrava,
Leacuri de vindecare, făcute din venin,
Așa iubirile rămân.
Ascunse'n nori, 'ngropate în pământ,
În cărți, în poezii, în gând.
Catifelate, moi, ca pielea de pe sân
Așa iubirile rămân.
001790
0