Așa iubirile rămân
Roșu aprins de foc și de văpaie, Bătute'n vânt, sperietori de paie, Un ac pierdut pe câmpul plin de fân Așa iubirile rămân. Se macină'ntre pietre de'așteptare, Murate în oțet și sare. Boli
Circul
Printre copacii de câmpie, pe drumul șerpuit de seară, Într-o lumină obosită, de arșița zilei de vară, Merge lent o caravană, care pare adormită Și ridică'n aer colbul pe cărarea
Simțuri
Simțurile mele neglijente prin lume rătăceau. Degetele o mochetă din lână pipăiau, Urechea stângă gura lumii asculta, Iar cea dreaptă, într-o scoică, marea aștepta. Aveam un ochi după o fustă
Pictură
Iubirea e pe-amele buze, Inima-mi bate'n neștire, Culori a gândului, confuze Se-amestecă în asfințire. Speranța stă și îmi pictează, Pe pânza arsă de iubiri, Privirea ta ce mă salvează Cu
Ce-adevăruri irosit-au
Ce-adevăruri irosit-au marii noștri scriitori Să se prăfuiască'n rafturi necititele valori. Au tocit a lor penițe să cuprindă'ntre coperți Ca citindu-le, în gându-ți să trăiești mai multe
Conjugare
Întrucât am ajuns la verbe, încep cu a iubi În trecutul perfect, în care te iubeam imperfect Ai ținut să te împiedici, de'un simplu defect. Defect care sigur nu-l mai ții minte Dar care
Cuvântul
Tu cuvânt, ești plin de zgomot, sau de șoapte spuse'n taină Poți suna nervos și tare, poți fi tremurul de spaimă, Ești în cântecul de mamă, pe copil tu îl adormi Poți să dai frumoase vise sau tot
În șoaptă mă adormea
Când pe lume am simțit bine, Și-o caldă îmbrățișare am avut, M-au scos din pântec, direct în lumină, Puternică'n ochi, și-așa m-am născut. Iar mama în șoaptă mă adormea, Cu vorbe de vis, așa
Rămâi regină
Rămâi regină acolo unde ești Când între sentimente faci confuzii Chiar de le arzi, cu foc nu încălzești A tale mari, castele de iluzii. Pășești râzând pe drumul tău ales Ce a mușcat din mine,
Fabulă copitată
Cum nu mai e la modă că să trăiești la țară Într-o poiată unde, un căluț de povară Ce rumega alene, un rebus cam incult. E clar c'aceste fapte s-au întâmplat demult. Așa gospodarie, în sat nu
Dor
Aproape de noapte, aproape de stele, Aproape de tine sunt visele mele. Cu tine am fost aproape de nori, Răsărit mi-ai adus, aproape, în zori. Doruri de tine, dor în decliv Am inima plină de-un
Iubire netrăită
Oh, dulce poezie, cum le'ntelegi pe toate Iubirile pe socluri tu poți a ridica, Locuri ascunse'n suflet, și vise nevisate Culori în vorbe simple tu știi a le picta. De ce pe râuri repezi, la
Crimă pasională
O pasiune a murit înecată de un necunoscut în lacrimi adânci Așa anunțau azi, știrile de la ora cinci. Poliția spune că a fost pe fondul unui consum exagerat de dor, Și are un suspect, posibil
Dura analiza literara
Aveam nădragii în vine Când cineva care nu se putea abține Adică, o domnișoară extrovertită Cu o limbă foarte ascuțită Și o îndrăzneală extraordinară, Mi-a făcut o clismă literară. Cică nu
Afectiv legislativ
Azi s-a discutat în plen, cu un aer aproximativ solemn Cu discursuri relativ înălțătoare, dar același limbaj de lemn. Opoziția adormită, sclifosită și plictisită, a ripostat peiorativ Și ziua s-a
Indigestie sentimentala
Astăzi am facut două lucruri pe care nu le voi mai face niciodată. Ultimul bulgăre din ultima zapadă, din iarna cea uitată, Și ultima poezie, din ultima iubire mult prea complicată. De data asta
Ma poti stinge doar cu foc
Acum tresar, sunt pași pe scară, Aud un sunet de bataie, Îmi ești în gând a mia oară Iar ploaia cade în șiroaie. De ești tu venită'n grabă Să te sărut, și'ating cu dor Vocea mea la
Dorinta mea banală
Tipul impotent Nu poate sa te'ntoarcă Și plâng perseverent. Ma'nec, că nu am barcă În lacrimile mele Ce cad într-o cadență Ca ploile de stele, De rime și demență. Demență mai
În visul călător
Ce vicleană ești tu, oare, Când cu zâmbete divine, Îmi faci gândul să îmi zboare Către tine. Cu privirea pierzătoare Printre sutele de zâne, Eu te văd strălucitoare Doar pe tine. Dup'a
Oraș de luminițe
Oraș de luminițe, văzut-ai tu odată Iubire fără seamăn, ce sufletul îmi poartă, Plimbat-am-o de mână, prin parcurile tale Și îi șopteam în taină,pe'alei, sub felinare. La semaforul străzii, cu
Mi-e dor să-mi fie dor de tine - varianta poem
În caruselul vieții mele de ocupații prea meschine, Din când în când mai simt un dor, să-mi fie dor de tine. Aceeași melodie care, când ai plecat m-a alinat, E'acum doar o cântare veche, cu un
Apun
Printre fulgii de zăpadă, printre norii care cern, Printre foile pe care poeziile-mi aștern, O să-nchei în astă seară un razboi ce-l am în gând, Si îl port adânc în mine, cu lumea de pe
Amor urban
Așteptând bătând din ghete, în stație, trei trei șase, Am mâinile'nghețate, și îmi intră frigu'n oase, Vântul îmi trage fularul, și-mi bagă zăpadă'n mufă, Iar un câine singuratic scheaună de sub o
Iubind
Trece viața, trec cu ea, gânduri pline de'nțelesuri, De sunt orb privind la ele, mă învăluiesc eresuri. O ființă de păcat, zămislită din greșeală, Este omul trecător, stăpânit de îndoială. Ură,
