Poezie
În șoaptă mă adormea
2 min lectură·
Mediu
Când pe lume am simțit bine,
Și-o caldă îmbrățișare am avut,
M-au scos din pântec, direct în lumină,
Puternică'n ochi, și-așa m-am născut.
Iar mama în șoaptă mă adormea,
Cu vorbe de vis, așa îmi zicea:
Copile ce simți, în lumea rea
Împacă-te'n gând și nu lăcrima,
Ignoră'n tăcere ce v-a durea,
Altfel doar moartea te va salva.
Copil fără haine, copil fără vise,
Fără perspective, de sorți compromise,
Pășeam mai tarziu, la șaisprezece ani
În lumea în care, mori de n-ai bani.
Iar mama în șoaptă mă adormea,
Cu vorbe de vis, așa îmi zicea:
Copile ce simti, în lumea rea,
Împacă-te'n gând și nu dispera,
Ignoră'n tăcere ce v-a durea,
Când prima oara eu am iubit,
Poveste în brațele ei am trăit,
Am fost prima oară, de ea părăsit,
Am crezut că lumea, brusc s-a sfârșit.
Iar mama, în șoaptă mă adormea,
Cu vorbe în vis așa îmi zicea:
Copile ce simti, în lumea rea,
Iubește în gând și nu înceta,
Ignoră'n tacere ce v-a durea,
Altfel doar moartea te va salva.
Lipsit de noroc, în noapte și frig
A mea mama, soptind a murit,
Singurul lucru ce mi-a rămas,
În lumea asta, e al ei glas
Cu care mama din vis m'adormea,
Cu șoapte dulci, așa îmi zicea:
Copile ce simți, în lumea rea,
Împacăte'n tine și nu lăcrima,
Ignoră'n tăcere ce v-a durea
Și moartea'mpreună ne va afla.
001774
0