Poezie
Dorinta mea banală
1 min lectură·
Mediu
Tipul impotent
Nu poate sa te'ntoarcă
Și plâng perseverent.
Ma'nec, că nu am barcă
În lacrimile mele
Ce cad într-o cadență
Ca ploile de stele,
De rime și demență.
Demență mai distinsă,
Potential de bombă,
Țigara mea aprinsă
Mă schimbă'n catacombă.
De când iubirea este
Mare infracțiune
În inimă și peste
Am doar deșertăciune.
Doresc executat
De puști cu sentimente
Și sufletu'ntristat
Să moară de regrete.
Ca să păstrez în normă
Pedeapsa capitală,
Vreau ultima shaormă,
Dorința mea banală.
00997
0