Oraș de luminițe, văzut-ai tu odată
Iubire fără seamăn, ce sufletul îmi poartă,
Plimbat-am-o de mână, prin parcurile tale
Și îi șopteam în taină,pe'alei, sub felinare.
La semaforul străzii, cu
În caruselul vieții mele de ocupații prea meschine,
Din când în când mai simt un dor, să-mi fie dor de tine.
Aceeași melodie care, când ai plecat m-a alinat,
E'acum doar o cântare veche, cu un
Printre fulgii de zăpadă, printre norii care cern,
Printre foile pe care poeziile-mi aștern,
O să-nchei în astă seară un razboi ce-l am în gând,
Si îl port adânc în mine, cu lumea de pe
Așteptând bătând din ghete, în stație, trei trei șase,
Am mâinile'nghețate, și îmi intră frigu'n oase,
Vântul îmi trage fularul, și-mi bagă zăpadă'n mufă,
Iar un câine singuratic scheaună de sub o
Trece viața, trec cu ea, gânduri pline de'nțelesuri,
De sunt orb privind la ele, mă învăluiesc eresuri.
O ființă de păcat, zămislită din greșeală,
Este omul trecător, stăpânit de îndoială.
Ură,
Eu am soarele și luna,
Am cerul ce stele-și poartă,
Dar sufletu-mi simte-ntruna
Un parfum d'iubire moartă.
Ca-ntr-un teatru de revistă,
Veselă este lumea,
Sunt un clown cu față tristă
Și mă
Iubita mea când ai plecat,
Norii negri s-au lăsat,
Și de-atunci plouă întruna,
Nu vad stele și nici luna.
Floricica din fereastră
S-a uscat tăcută'n glastră,
Doar o frunzuliță-i verde
A
Înainte de cafea,
Vine poezia mea,
Să îți spună că aseară
Dorul meu era să moară.
Când să-și de-a duhul obștesc,
Semn sigur ca te iubesc,
Noroc că tu m-ai sunat,
Și mi l-ai
Domnișoară, domnișoară, care aștepți într-o gară
Unde oare te'nsoțește trenul trist din astă seară?
Îți aștept tăcut privirea, ca din pleope să îmi ceară,
Ca să fac din dulci speranțe, aprins foc
Dacă te fac să simți, ce simt acuma,
Citind a mele poezii,
Să-mi smulgă pieptul, vrea furtuna
Speranțelor că ai să vii.
Nu o să'ncerc să schimb iertarea
Pe sentimentul tau incert,
Și'n locul
Doresc ca vocea ta să mă primească,
Atrăgătoare vorbe să-i ascult,
Urechea mea, povești să își dorească,
Să te ascult mai mult și tot mai mult.
Doresc să pipăi molatecă simțire,
În părul tău,
Era caldă primăvară între noi când te-am zărit,
Veselă zburdai prin iarbă și'n inimă mi-ai sărit.
Tremura a mea privire, când în brațe te țineam,
Înfloreau salcâmii'n vale, gura când ți-o
Calator prin asta lume, obosit de-atata drum
M-a ars flacara iubirii si-am in loc de suflet, scrum.
Pasarile calatoare de pe cerul albastriu
Stiu drumul ce-l au in cale, numai eu pe-al meu nu-l
O sa se invarta ceasul mii de ori
Pana o sa uit ca mi-ai dat fiori
Nu am mai pus lemne pe focul ce s-a stins
A trecut mult timp de cand nu te-am atins
Si cand luna plina, fara rost, pe cer
Se
De viata de te apropii, te cuprinde-o tragedie
Iar de stai la departare, ai sa razi de comedie
Poti sa crezi ca esti regizor, figurant sau autor
Dar de viata ta se joaca, esti un simplu
De m-as scuza ca prostul ca nu e vina mea
As zice ca-i destinul si, soarta nu mai vrea
Regretele amare si-un suflet in declin,
Nu reusesc cu vorbe si cantec sa alin.
Daca as vrea sa sprijin a
Tot ce am pentru tine este sensibilitate si slabiciune. Tresar atunci cind aud numele tau, fiindca gandul ma duce la tine. Am vazut zeci de poze cu tine, te-am vazut de zeci de ori, si de fiecare
Cand e ziua ta si imbatr... prinzi experienta cu inca un an, vrei sa vezi cine iti ramane aproape, cine isi mai aduce aminte de tine. Mi-am dezactivat data nasterii de pe facebook. Prin urmare, cel
Ce faci tu cand, asta lume, de cuvinte te-a secat
Chiar de plage sau surade, te lasa pietrificat.
Sa o lasi sa-si arda focul si in foc sa arda toata
Cand cu urlete de fiara, doara coltii isi
Iubito sa ma ierti din cand in cand, ca plec din ale tale brate
Dar ma intorc la tine, suspinand si incurcat in ale vietii ate
Doar langa tine norii ii ating cand in pamant sunt adanc ingropat
Si
Lasă dorul să te poarte pe aripa lui fierbine,
Lasă-mi trupul să te minta cu săruturi și cuvinte
Și o clipă peste timpuri să ne aducem aminte
Că nu am privit în urmă, doar acum și înainte.
Lasă
Azi a mea iubire slabă, rătăcita printre stele
A văzut în tine drumul, spre cerul inimii mele,
Și păseste în tăcerea, cântată de luna plină
După zâmbetul și ochii de pe fața ta senina.
Să mă
Te-am intalnit pe strada viselor pierdute,
Purtandu-ti asteptarea prin frunzele tacute
Cand iti luai adio si blestemai speranta
Cand in al tau suflet s-a asternut distanta.
Cu ce sa pot eu
De ce la usa ta nu mai am cheie
De ce te ascunzi in alta femeie
Cenusa este, ce-a fost o scanteie
De ce in tristete, iubirea se\'ncheie.
De ce nu pot sa ma razbun,
De ce doar ranile
MM