Poezie
O iubesc pe o hartie
1 min lectură·
Mediu
Ca un fel de primavara, ce te cheama si imbie
Cu miros de codru verde, si de iarba de campie
Ras dulceag, calda privire, mijloc de fata zglobie
Frumuseti care te-arunca intr-o groapa de vecie,
Ea isi plimba albe rochii, printre florile\'n gradina
Si sclipeste ca un soare, te bucura cu lumina
Si inmoaie orice suflet si\'nclestare masculina
Cu-al ei pas de umbra fina, cu miscari de balerina.
A orbit linistea vremii cu sclipirile de astru,
Tulbura singuratatea si pustiuri de sihastru,
Te scufunzi dulce\'n privirea\'i si te ineci in albastru
Vorba nu e vorba\'i cantec, in glasciorul cel maiastru.
Nu e fata rusinoasa, nici copila sa nu stie
Nu fuge cand te apropii, de o strigi nu vrea sa vie
Sa-i soptesc ca-mi este draga, intr-o clipa, e o prostie
Cand pot vesnic cu creionul s-o iubesc pe o hartie.
Daca ieri mergeam aiurea pe o cale chinuita
Cu o greutate mare de inima impietrita,
Acum zbor usor cu visuri de dorinta\'nebunita
S-o sarut, s-o strang in brate, sa-i fur inima iubita.
001.337
0