Marinescu Victor

se pare ca i-ul ala m-a ars deja:). vezi, nu e bine sa umbli la ele dupa ce le scri, mai bine mergi si da-le dracului. :)

da. fara.:)

nu te mai puuuuuuuuuuuuuuuuup!:) dar iti multumesc frumos!

tocmai cred ca am facut+o altfel:)

imi vine sa te pup! sincer si fara alte cuvinte.

mie nu-mi mai trebuie nimic, deja am ce sa traiesc.:) plus ca mai sunt si altele care imi fac doar mie rau sau bine si pe care nu am cum sa le impart, atat de bagate sunt in mine si probabil asta ma face unic si toti avem cate ceva.
si e de bine ca te-am regasit. pentru mine ca sa te regasesc e o provocare si una chiar placuta. comentariile tale ajung unde trbuie.
sa lasam chilotii, ca am destui de toate culorile. oricum mai putin si ma dezbrac si sper ca atunci sa fie acel altceva pe care te asteptai sa-l gasesti:)
o sa vina!

povestea mea Leonard, chiar are unicitate pentru ca sunt unic. si tu esti unic. si povestile tale sunt unice. nu exista asta poate fi inlocuita cu aia si aia cu cealalta, exista doar teama noastra de a nu fi singuri si atat. de aici tot felul de interpretari vis a vis de contructie si alte cacaturi care nu ne fac mai buni sau mai altfel decat suntem si nu vreau sa spun mai multe ca nu mai mai opresc(pot sa-ti aduc toata lumea in fraza asta si sa-mi spui ca asta nu e sanatos frate). uita-te in jur si da-le dracului de sosete ca nu ele conteaza. s-a intamplat sa le am la indemana si m-am incaltat cu ele, pentru ca imi place mai ales sa le port atunci cand sunt gol. probabil un fel de protectie pentru lucrurile care mi se pot intampla fara sa se anunte. dar nici asta nu conteaza. conteaza ceea ce poti scoate din sosete, adica pe tine! multumesc frumos de vizita si nu am fost rau sa stii.:)

Diana, exact asa e! multumesc frumos

pana la inima e bine. chiar daca se descompune clipa aia intr-un fel necunoscut noua, e bine. adica place si e simpla ca o fata tanara indiferent de varsta, dar am un dar. un DAR mare! cum o mai arata si inima asta, ca daca ma uit jur nu prea mai seamana cu noi. e mai degraba o maimuta intr-o cusca la zoo si care baga in ea doar banane stricate.

in rest e frumos!

uite, d-aia nu semanam unul cu altul si suntem cate o bucata buna de arta fiecare in:). eu unul daca n-as incerca, m-as plictisi si as bea si as fute si cam atat:) asta referitor la mine. referitor la discutia noastra nu pot spune altceva, decat ca pentru min e una constructiva si cred ca pe tema asta nu m-as plictisi niciodata:).

cocorosie pentru mine, nu este un adaos. am facut lucruri simple si tot simple au ramas. in plus nu am aflat nimic despre mine, decat tot ceea ce spune si se crede. daca nu vad bine si imi pun ochelari, asta nu inseamna ca o sa vad mai bine. doar incerc sa vad mai bine. m-am gandit sa iau o poezie buna, o melodie la fel de buna, care au fost create din poate aceeasi nevoie de a intelege de a putea vedea si sa caut in primul rand furia din ele si astfel sa ajung la ura din ele, pentru ca dupa parerea mea doar in ura poti gasi dragostea aia pura si completa de care avem nevoie sa fim si sa nu mai conteze nimic indiferent ce spune unul si altul...tot ascultandu-le, la un moment dat cuvintele lor se amesteca si simt ca atunci pot ajunge sa simt ca ei si probabil te intrebi la ce imi foloseste asta. e cheia cu care pot sa deschid in mine si sa inteleg de fapt ce cautam. daca vrei, e un puzzle pe care incerc sa-l rezolv. de exemplu ia o propozitie si amesteca-i cuvintele si incearca sa construiesti cu ele. o propozitie spusa asa direct cum o facem, poate fi un sentiment si de cele mai multe nici macar nu-l intelegem, ne suna doar cunoscut si atat. da daca o pulverizezi si aduni bucatile, abia atunci incepi sa simti. dar ce spun eu aici, nu doar o propozitie, imagineaza-ti toate cuvintele alea amestecate! daca
esti intreg aproape ca e o obisnuinta, dar cand iti lipseste o mana sau un picior ce simti?

adrian, ma asteptam sa simt ceea ce am simtit cand ii ascultam!:) desi am schimbat ceva pe parcurs si am sfarsit cu acelasi Genius Of The Crowd + aici e scimbarea, Cocorosie-Animals. :) si vrei sa-ti spun ca de atunci sunt impreuna in fiecare zi si a trecut ceva timp. am vorbit noi despre cum caut, inca o fac. vreau sa gasesc locul ala unde cuvintele nu vor mai fi doar cuvinte.

ma bucur ca mai esti pe aici!

Cristian, ma bucur ca ti-a placut!

Cristina, nimic din ce ai avut de spus nu e prea pompos.:) si ma bucur ca reusesc sa ajung la tine in felul asta. pentru mine e tot ceea ce conteaza. e foarte important sa stim ca nu suntem singuri, pentru ca doar atunci imaginatia noastra are un rost. multumesc mult!

Alina, zambesc si eu si iti multumesc!

Raluca, ma bucur ca te-ai oprit. pentru mine steluta reprezinta bucuria ta de al citi. :)

Adrian, ala e glontu:)

va multumesc mult pentru ca ajung la voi!

Maria, ma bucur ca te-ai oprit aici. asa e! nimeni nu se va intreba de ce, pentru ca suntem obisnuiti. mi-am privit carnea, mi-am privit sufletul si m-am trezit intr-o zi ca descalec. ca ma dau jos de pe dumnezeul meu, sa nu-l ranesc si maine!
multumesc mult!

Violeta, cand Dumnezeu tace, e ca si cum as vorbi cu cineva drag pe messenger si ma scoate din minti ca nu pot sa simt, sa iubesc. si doar pentru ca asa e la moda, ar trebui sa ma obisnuiesc cu o tastatura si atat? chestia in care mori, chestia aia in care bagi cuvinte si nu vin in schimb decat cuvinte, e ca in biserica. asa ca mai bine imi dau jos curul din lumea asta si fac ceva sa pun mana, sa simt cu toata carnea si fiinta mea, pentru ca pot sa iubesc si nu mai vreau nimic altceva. asta e dumnezeul meu. nu unul bagat intre patru pereti care baga in el tot ce e ieftin si prefacut din oameni!

sper ca nu te-ai suparat pe mine. dar daca privesti tabloul, altceva nu-ti iese. multumesc pentru cuvinte!

nimeni nu poate inlocui pe nimeni, dar putem invata sa pastram iubirea. altfel, ce sens ar mai avea linistea din pantecele cerului. gasesc aici o stare care nu are nevoie de comentarii. o stare care are nevoie sa fii una cu ea si nu pentru a o pricepe, ci pentru a o trai.

Alina, atunci imi trag si un fes!:P nu stiu ce sa zic despre partea a doua. probabil am vrut sa ajung la moarte.:) cred ca ma obsedeaza intrebarea: mi-e frica sau nu de moarte?:) si pentru mine functioneaza ca un resort care ma arunca in altele si altele. cred ca am ajuns sa mi-o pun fara sa-mi dau un raspuns. pentru ca de fiecare data ma arunca in alta parte si descopar lucruri si tot felul, ma simt bine. imediat ce mi-o pun, mintea mi-e libera, dar nu te gandi la prostii:). cred ca am gasit un loc prin care sa ies din oameni.:)
si trebuie sa recunosc ca imi place sa caut, sa caut si sa caut. repet chestia asta in fiecare zi. umbla o vorba printre prietenii mei care spune cam asa: e foarte tare!:)

Claudiu, asa e. e cam personal.:)

va multumesc frumos si va astept cu placere!

Adrian, am apasat butonul, doar pe o fericire simpla.:) in rest ce sa zic, cand am completat testul, era o alta zi si am scris patru randuri, dupa care m-am apucat sa scriu textul asta intr-o alta zi si am recitit cele 4 randuri. normal ca e incurcata treaba cu atatea butoane.:) sa compari randurile alea cu cunoscutii, asta-i un alt buton! dupa cum vezi de atatea butoane si limbaje si butoane si tecste, aproape ca nu se mai intelege nimic. cu toate astea nu-l sterg. mie imi place suficient cat sa iasa un altul si maine. asta e un lucu foarte important pentru mine: ceea ce scriu si imi place, se pune treapta si foarte misto sa urci. daca il sterg cum spui tu, nu o sa cresc niciodata, pentru ca voi fi preocupat sa scot si sa pun, sa scot si sa pun, mai si pun fara sa scot, dar in ritmul asta nu ajung nicaieri.:)

cu aceeasi simpatie:)

Claudiu, ca bine zici:) multumesc frumos pentru comentariu! cand ti se ofera ceva, ai doar de castigat.