Texte în proză

Ce frumos e! Ce ochi are! Îti vine să-l mănânci!…tot drumul am fost împiedicați de câini, de oameni cu câini, de copii, de bunicii lor, de mamele lor…Ford în sus, ford în jos, Ford era peste tot și

MVMarinescu Victor

0

0

(Când salvez ceva, nu obișnuiesc să schimb denumirea fișierului. Las așa cum salvează word_ul. Prima propoziție sau o parte din ea. Când am salvat textul ăsta, nu mai știu cum începea, dar mi l-a

MVMarinescu Victor

0

0

Hmmm! Iar bat câmpii, doar o văzusem dimineață și nu avea curul ăla! Un câine cu o eșarfă mov agățată de zgardă, se îndrepta spre mine. Mi-am țuguiat buzele și le-am strâns puțin. Apoi le-am

MVMarinescu Victor

0

0

mi-am imaginat o hartă și am fost să iau una. pentru că era prea mare, am dat la o parte câteva lucruri. nu-mi place să mut lucruri prin casă, dar de data asta era altfel și nici nu băusem prea mult.

MVMarinescu Victor

0

0

-1 Baremi de tine să te temi și dacă nu poți, du-te, pentru că ai doar vorbe de buzunar să cheltui, iar pe aici au trecut destui care doar s-au crezut altfel. Ești poate chiar mai puțin în curtea mea

MVMarinescu Victor

0

3

Avea liniștea numerelor și a cifrelor și de câte ori făcea totul încet, îmi spunea ca se va întoarce de unde a venit și nu o să fie prea ușor. “Dar de ce?” “Pentru că doar o inimă ai și trebuie să o

MVMarinescu Victor

0

2

-Dacă mă iei în brațe, să te gândești la o floare. Spune repede una cu litera M -Magnolie. Că avem una în curte. -Nu-s atât de bătrân pe cât par tinere domn. Am tăcut fiindcă nu mă simțeam

MVMarinescu Victor

0

2

Nepoate, tu de ce ai zece degete? Pentru că zece degete ai și tu unchiule. Și mama are, atât are și bunica, chiar dacă nu le arată întotdeauna pe toate și toți oamenii au zece degete și fratele meu

MVMarinescu Victor

0

2

Trebuia să scuturi picioarele porumbeilor și să nu verși decât de două trei ori apa din lighean ca să ajungi înger, așa mă credea polonezul de cuminte când îmi punea semințele în mână și spunea

MVMarinescu Victor

0

3

Mă uit la un film cu mister Munson și-mi vine să mă piș, câinele se ține după mine, nu știu dacă mă privește sau dacă eu o am prea mică, poate că doar sunt mai strâmb, așa că trag apa. Mister Munson

MVMarinescu Victor

0

2

Sper ca într-o zi să pot măsura inima cuiva pășind printre scrisori și să întreb de ce cerul este atât de albastru. Cineva îmi strigă numele, aș putea desena păsări zburând în tablă, apoi să număr

MVMarinescu Victor

0

4

-Soarele are degete? -De ce? Așa îl știu dintotdeauna. Când mă trezesc dimineața, e ca un grăunte în spicul de grâu și încet încet își face loc până în pâinea noastră. Tu cum mănânci pâinea? -Păi

MVMarinescu Victor

0

8

Nu ți-am mai spus demult că te iubesc, printre lucrurile mărunte în care timpul este ca un ou spart, din care curge doar albușul. Îmi strâng mâinile de peste tot și chiar dacă nu plouă, azi rămân

MVMarinescu Victor

0

0

Umblă cât mai aproape de pământ să nu fie oameni. După cum dau din coadă nu-și mai aduc aminte cum s-au lăsat în mâini să fugă într-o viață de câine. Ar putea fi jumătate din sufletul nostru, pusă în

MVMarinescu Victor

0

0

-Ce împușcăm mă azi? -Hai, ți-ai aprins țigarea? Împușcăm noi ceva. Mai bine vezi ce face ăla in budă și lasă-mi chibritul. Băi da’ trase mai sunt mă porcăriile astea. Stai. Mai ai

MVMarinescu Victor

0

5

-Dă-mi o țigară. Îi veneam până-n curea și îmi plăcea să îl privesc când se oprea în poartă să își amintească strada. Niciodată n-am știut cum să îi spun, dar credeam că am suficient loc cât să

MVMarinescu Victor

0

2

Când punea țigarea în colțul gurii se pregătea să mintă, parcă eram niște pietre aruncate prin grădină să-i ținem lumea în loc și atât. Întotdeauna se întoarce...cât de negru să se arate, tot îl

MVMarinescu Victor

0

2

-Eu dacă n-aș fi cizmar aș fi dumnezeu mă! Și toate cuiele astea de lemn ar fi îngerii mei, pe care i-aș lăsa să umble desculți prin visele voastre. -Poate așa vă încurcă mersul și în sfârșit o să

MVMarinescu Victor

0

0

Când se dechidea ușa mai mult decât trebuie, avea două cărămizi pe care le punea una peste alta în prag și tăcea de câte ori trecea soarele, chiar și câteva zile. Nu erau cât un zid, dar toți îl

MVMarinescu Victor

0

0

Secretul moliilor este că lumina are nevoie de zbor pentru a ieși din noapte. Mă numesc Victor, am 38 de ani și n-am realizat mare lucru, mai ales că nu mi-am propus, își propune timpul pentru mine

MVMarinescu Victor

0

2

Un tip cu perciunii ca niște grădini proaspăt săpate, cu fața osoasă ieșită din două arcade proeminente, se plimbă în fiecare dimineață pe limba străzii. Când trece, toți oamenii au gust de

MVMarinescu Victor

0

3

„Fără să scuturi din buzunarele culorilor, lumina o să se ia de pe prânz. Să rămâi singur nu-i de bine, nepoate! Când nu are cine, mă dezlipesc singur de pe tăceri, cu degetele, apoi mă agăț

MVMarinescu Victor

0

2

Găsesc de joacă prin buzunarele curții, căutând sub fiecare coajă, liniștea locului de la o vreme bătută numai de mușterii. Parcă ieșeau toți din scoarța mărului schimonosit de umbre, Diana îi latra

MVMarinescu Victor

0

2

“băi babo, tu nu mai treci și pe la mine?” încă de dimineață șoșonii polonezului așteptau ciocolata amăruie. “îmi place amăruia în pătrățele, destul rotunjesc cu rașpelul” și își freca mâinile de

MVMarinescu Victor

0

5