Mi6 altfel

Ce frumos e! Ce ochi are! Îti vine să-l mănânci!…tot drumul am fost împiedicați de câini, de oameni cu câini, de copii, de bunicii lor, de mamele lor…Ford în sus, ford în jos, Ford era peste tot și ca un făcut, trebuia să port discuții interminabile în locul lui. În fine. Am intrat în parc și m-am îndreptat spre terasă. Odată ajuns, am comandat o bere și pe Ford l-am băgat sub masă, ferit cumva de privirile celor de la mese, ferit și eu de conversațiile alea idioate care nu au în ele decât prețiozități de genul: Ce câine frumos! După privire cred că e și deștept, nuuu-i așa!? Vai, cuțu cuțu! Cum îl cheamă? Ford!? Fooooord! Fooooord! După cinci metri la fel, după alți cinci și tot așa cât o zi de post negru, până ți se ia. La a doua bere am încercat să găsesc motivele pentru care oamenii nu mai au timpul de partea lor. Motivele pentru care se prostesc prin parcuri și nu doar prin parcuri, preocupați de orice altceva, doar de ei nu. De fapt se înstrăinează tot mai mult de ceea ce sunt și trăiesc prin vise, obiecte, dragostea din filme, fututul care vine prin pereți, prin părinți, prin copii, prin filme, prin diplome, prin cărți, emisiuni TV, muzică, prin lumina din cluburi, baruri, cinematografe; prin tipele care se urcă pe mese și își aruncă cururile în aer, prin barbații care poartă chiloți mulați și care aparent exprimă forță, dar mamele lor sunt acolo cu mâinile pe ei, spălând toată nenorocirea aia; trăiesc prin analize exagerate, chiar și prin căcatul de dimineață, dacă e galben, negru, moale, împrăștiat; se grăbesc cu el în borcane speciale, nu în alea de 400 de grame de la bunica cu dulceață și murături. Îl strecoară îngrijorați în geanta Vuitton, în tot felul de alte genți și se urcă în autobuze, tramvaie, metrou, alții în mașini străine să nu moară dracului de tineri, de bătrâni, de oamenii care sunt, pentru că deși habar nu au cum să trăiască, mai vor sa facă iar căcatul ăla bolnav, nu conteaza unde, trebuie doar să-l ducă încă o dată și încă o dată, apoi să iasă prin parcuri să exclame: Vaaaai! Ce câine frumos! O minciună în care trăim poate nu de la început, dar de suficientă vreme cât să uităm de ce mai avem suflet. Ne-am obișnuit să purtăm carnea ca pe o haină. O lași acolo, o lași aici, pe unul, pe altul, să ți se facă sexul și o arunci prin birouri, prin case, prin locuri, prin pule, prin pizde să se facă simțită, să se tragă de ea, să te doară, să îți placă, să fie peste tot carnea ta, în brațele celorlalți și ieși prin parcuri: Vaaaai! Ce câine frumos! Imitând orice altceva, dar nu carnea de care ești în stare. Îl invidiez pe Ford. El nu trăiește într-o cușcă. Nu se urcă pe garduri să vadă până dincolo și nu vede țâțe, pentru că el nu are nevoie sa fie om, el știe ce înseamnă să fii om. E unul din motivele pentru care este un câine, pe lângă faptul că poate alege să lingă orice și oriunde, probabil ăsta e primul motiv. Îl împing ușor cu piciorul: Ce-ți pasă! Tu nu trebuie să porții discuții idioate, nici să te gândești la ele! La întoarcere am ocolit mult, atât cât se poate ocoli să te ferești. Ne-a luat ceva timp, dar a meritat. N-am nimic cu oamenii. Sunt frumoși, dar uneori am nevoie să fiu singur ca atunci când ești îndrăgostit și orice altă propunere e fără rost. Ești îndrăgostit și cineva îți dă soluții că așa nu e bine, știe el despre ce vorba, că tu ești zăpăcit și nu ți se potrivește. Nu mai ești pentru asta, ori că e prea devreme și în unele cazuri deja e târziu și oricum ești prea orbit de plăcerea aia nebună căreia ii spui dragoste. Nu știu de ce oamenii cred că dragostea e nebună dacă nu e și a lor. Și de ce cred că te pot opri pe stradă să-ți spună: Vai ce câine frumos! Sunteți singur? Cu alte cuvinte, ce simți legat de asta? Și dacă răspunzi, ți se bagă pe gât. Până la urmă poate că dragostea și singurătatea nu sunt atât de diferite. Poate că âmpreuna ar putea fi soluția lui A+B, mai mult decât poți să lipești într-o viața și atunci ce rost mai are să fii oprit, să ți se spună: doar atât?? Nu știu de ce dracului nu ești lăsat să mergi până la capăt cu tine și după ce ai aflat cum funcționează, să te întorci să ii duci și pe ceilalți până acolo, de mână, așa cum fac părinții cu copiii lor. Ce dacă copiii aleargă și cad? Nu stai pe ganduri. Ii iei de mână, pentru că sunt copii. De curând cineva mi-a spus ca nimic nu e simplu. Păi n-ar fi mai simplu să renunțăm la toate formulele pe care le folosim să calculăm imposibilitatea lui simplu și să ne dea mereu complicat? Mai bine înlocuim acel egal cu nu îmi pasă. Vreau să încerc și asta, dacă mai am timp…să fac totul! Încă mai avem vreme să schimbăm ceva indiferent de ce ni se spune prin parcuri, prin cărțile de istorie, la TV sau de altcineva foarte deranjat, gen: bă animalule! Încă mai avem timp să fim cel mai simplu lucru care nu am fost niciodata, oamenii! Mi-am adus aminte că o prietenă mă rugase să scriu un eseu prin care să răspund la unele întrebari. L-am făcut, deși nu cred că evaluarea mea psihologică ar scoate la iveală răspunsul la prima întrebare…care sunt lucrurile care dau sens vieții omului și nici la întrebarea numărul doi pe care oricum ai suci-o nu o poți separa de prima. Separarea asta cu enter și de la capăt alta întrebare, mă face să mă întreb ce sunt eu…om? Sau că viața mea e cumva separată de ceva? Din păcate faptul că trăim într-o societate care are ca scop separarea, se reflectă și în întrebarile din test. Motiv pentru care mă voi juca puțin. Lucrurile vieții omului care nu au sens în orice situație, nu doar atunci când simți sacrul ca pe o dimensiune sipritual contemporană. Ãsta ar fi un rezumat bun, dar o să încerc puțin mai mult. Până la urma e foarte simplu. Nimic nu are sens câtă vreme punem astfel de întrebări. Viața mea nu are legătură cu nicio întrebare, dacă încep să mă întreb, viața mea nu mai are sens. Înseamnă că nu mă cunosc atât de bine, tocmai pentru că am răspunsuri. Orice răspuns indiferent care ar fi el, îmi reduce dimensiunea de om. Dacă în esență sunt altceva și pentru că nu știu ce sunt, îmi spun om? Hei, uite! Sunt un om! E de căcat că suntem nevoiți să ne mulțumim doar cu atât. Aș spune că sunt al LOR și nu al meu așa cum ar trebui să fie. Dacă aș fi doar al meu, nu mi s-ar mai pune astfel de întrebări pentru că nu ar mai avea cine să întrebe, pentru că s-ar lua de la unul la alttul ca o boală și toți am găsi acel ceva de care acum suntem lipsiți și cred că asta ar putea fi primul pas spre acei oameni. Și dacă tot vorbim de dimensiuni , omul contemporan face tot aceleași căcaturi pe care le-a făcut și cel care a murit cu mii de ani în urmă. Are același puli și face exact aceleași lucruri. Poate are în plus câteva jucărele de la sexshop care nu țin tocmai de dimensiunea lui spirituală. Cu alte cuvinte nu există spiritual, doar carnea e sacră, pentru că nici măcar nu am încercat mai mult de atât. Doar pentru că ni s-a dat un dumnezeu la care sa ne rugăm, care sa ne ierte pentru tot ceea ce facem, unde e spiritualul în asta? Când unui om ii dai ceva, într-un fel îl condiționezi. Dar dacă nu ii dai nimic, e obligat să simtă și poate așa găsește mai mult înăuntrul lui decât ar putea găsi dincolo de el. Cum spuneam. Ni s-a dat un dumnezeu și astfel ni s-a luat tot și atunci despre ce spiritual vorbim noi aici? Despre ce dimensiuni ale lui? Care viață? Care sens? Viața noastră nu e în noi și nici nu a fost vreodată așa cum am crezut. Viața noastră e în Ei. Vreau să cred în ceva, dar ăștia de pun întrebări mi-au luat totul! Cine sunt eu? Și cine sunteți voi și cu ce drept? 1. Care sunt lucrurile care crezi că dau sens vieții omului? 2. În cazul tău, care sunt lucrurile care dau sens vieții tale? 3. Ai putea descrie o situație în care ai simțit că ceva dă sens vieții tale? Cum ai descrie ce ai simțit? 4. Ce înseamnă pentru tine sacrul? 5. Ce înțelegi prin dimensiunea spirituală a omului? 6. În ce măsura crezi că omul contemporan acordă atenție dimensiunii sale spirituale și cum? 7. Cum se manifestă în viața ta nevoia/atenția pentru dimensiunea spirituală? 8. Ai putea descrie un moment din viața ta de intensă trăire spirituală? *Am deschis televizorul, am luat o gură de bere și am pus sticla pe întrebările alea, cred că până la urmă singura explicație e teama de moarte. După ce am butonat tv-ul fără niciun rezultat, m-am gândit că ora e de vină și am pus un cd cu Metallica-Thunderstruck. După câteva repeat-uri și beri, am coborat în stradă. Starea pe care o aveam nu ieșea prin nimic să se vadă. Așteptam să explodez, să mi se întâmple ceva rău. Cât am stat acolo în mijlocul străzii, în mine, se ridica ceva în picioare. Ce era să fac și cum să reacționez la asta? Era ceva nou și poate doar când îmi spunea câte unul, un pardon și ăla printre dinți, să mai respir, să ma dau la o parte, să simt…să-i răspund: nu-i nimic! Nu luați în seamă chiar tot! Se ridică ceva în mine, dar e ok, nu vă faceți griji! Să fi trecut cinșpe minute în care totul se transformase în cel mai mare camion văzut vreodată în drum spre iad. Camion care bascula corpuri la fiecare colț de stradă și din ele se făceau oameni. Oameni care treceau pe lângă mine și se loveau grăbiți de umerii mei. Oameni pentru care o mașină, un câine, o bicicletă galbenă, sunt unul și același lucru, cu singura diferență că_câinele n-are niciun drept și trebuie eutanasiat. Oameni pentru care moartea reprezintă doar confortul lor și care nu are nicio legatură cu teama lor, cu frustrările lor, cu neputința și toate corpurile alea basculate la fiecare colț de stradă, pentru că în iad nu ajung decât cei vii. Am vrut să strig, să mi se desfacă corpul, să se vadă tot ceea ce s-a ridicat în picioare și să plece. Poate că oamenii se vor împiedica de ce mai rămâne și mă vor arunca în camionul care trece prin fabrica de corpuri fără niciun fel de avertisment…unde se fac doar gesturi prețioase. Dar ca o salvare, acolo în fața mea se deschidea librăria și de data asta nu am ezitat. Oricum mai devreme sau mai târziu trebuia să mă întorc. Înăuntru, singurul lucru pe care îl puteai auzi, era doar hârtia care se lua de pe degete. Oare de ce ce unii au nevoie să citească pagini și pagini pentru a cumpăra sau nu o carte? De ce nu sunt afară cu ceilalți? Ce caută aici? Dacă eu nu sunt afară și sunt înauntru, de ce nu am chef să răsfoiesc și cum se cheamă asta? Și dacă deschid o carte, există probabilitatea ca după doua-trei pagini să îmi fac o impresie greșită? Să renunț la mesajul care m-ar putea elibera într-un fel sau altul pe la pagina 170 și să ratez întregul, și poate cel mai bun final din câte am aflat vreodată până atunci? Poate‼! Așa că mai bine aleg să nu deschid cartea pe care intenționez să o cumpăr, iar dacă autorul știe să se folosească de avantajul ăsta, voi citi și următoarea carte pe care o va publica. În felul ăsta unele după altele cuvintele se fac praf pentru alte cuvinte, iar la sfârșit, când crezi că asta e tot…simți puțină fericire. Există și varianta în care finalul ar putea fi de fapt următorul nivel și nu acolo afara, în fabrica de corpuri. Pur și simplu te ridici în picioare! Altfel spus, Next Level. Fericire absolută! Orice altceva se poate cumpara doar cu gesturi prețioase. - O altă dimensiune a vieții noastre! Când am auzit asta, recunosc că am rămas uimit. Îmi iau ochii de pe raft și librăreasa era acolo. Încurcat și ca să îmi ascund privirea am scos un ăăăăăăă cu degetul arătător întins spre ea. A zambit și: - Ioana. - Victor. - Știu! Nu eu am uitat cum te cheamă. - La dracu! Eu aleg cărțile după fotografia autorului. Cred că e cea mai bună manieră de a afla în ce urmează să te bagi. - Interesant. - Bună! - Hei! - …era doar un gând. - Să nu uiți să mi-l povestești. - Îmi place cum povestești. - Erai destul de amețit în ziua aia. Iar zâmbește Eu nu prea…și nu știam cum să încep. Ce zi? - În care zi? (Zâmbește() Zâmbește()_ Zâmbește). Vrea și știe că poate să ucidă! - Îmi cer scuze, dar am uitat titlul cărții de care ai întrebat. Þi-am spus că nu o avem. Apoi ai întrebat de alta. Poșta…parca. Þi-am spus că nici pe aia nu o avem. Te-ai dus până la raftul ăla și pareai ușor iritat. Cu mâinile în buzunare, te aplecai ușor în fața, apoi te dădeai în spate, îți căutai echilibrul cred. Erai destul de amețit și am crezut că o sa cazi peste toate alea(făcea un gest cu mâna spre rafturi și mi se părea minunată așa cu mâna prin aer și cu zâmbetul ăla puțin încurcat de povestea ei) Te-am întrebat dacă pot să te ajut cu ceva. Ai spus că îți pare rău că ești în halul ăla. Nu e tocmai potrivit să cumperi o carte după ce ai băut mult, puțin, nu contează! Ai băut și gata! Iar asta nu se face…ai mai spus. Cam așa a început totul. Nu mă așteptam că o să te prindă ora închiderii aici și nici că am să formez numărul de telefon pe care l-ai scris pe coperta cărții cumpărate de tine și pe care mi-ai dat-o s-o citesc și ai spus că mai important este ce poți face cu o carte, decât cu un număr de telefon. Mi-a plăcut și asta m-a determinat să trec peste faptul că nu ai sunat. Nu obișnuiesc. ()zâmbește. Nu pricepeam ce legatură are zâmbetul ei cu ziua aceea și mă simțeam ca Trevor Berbick în runda a doua când Tyson la doar 20 de ani, 4 luni și 22 zile, la trimis la podea . Cum să o continui? Ce să zic? Cu cât o lungeam, îmi era din ce în ce mai greu să suport momentul. Am mai avut eu d-astea, dar niciodată într-o librărie. Nu mai pun că dintr-o dată mi se părea draguță librăreasa, adică Ioana. Deja ii spun Ioana‼! Am mai avut eu zile d-astea, dar niciodată într-o librărie și mai ales cu Ioana, care lucra acolo. Mă luase cu amețeală. Îmi venea să fac ceva extrem. Să scot pula și să îmi acopăr gura cu mâna. Să privesc în podea, să tac. Să-mi aprind o tigară și să tac. Să mă creadă nebun. Când ești nebun și fumezi, nu-i a bună. Plus că stai cu pula pe afară de parcă nu ți-ar păsa că poți să dai foc. Atunci cei din jur sunt foarte atenți la nebunia ta. Ori inspir milă și va chema salvarea să mă ducă la balamuc, ori o apucă teama și va suna la poliție, pompieri, etc., oriunde unde apucă și tot la balamuc o să ajung. Totuși Ioana pare fată bună și e posibil ca gestul meu o să o impresioneze suficient încât să vină să mă viziteze joia, lunea și sâmbăta. Vara o să stăm pe singura bancă din grădina spitalului și ea o să-mi spună că mă iubește, iar eu o să fumez și o sa mă bat cu toti nebunii. Negreșit o să-mi citească din cine vrea ea. - Am ceva care cred ca îți va prinde bine. Mă, dar fata asta chiar zâmbește tot timpul! Se duce la intrare, închide ușa și întoarce semnul cu deschis-închis. Trece pe lângă mine și merge până în spate. Aveam inima în gat. Pe dinăutru horcăiam ca un porc după ce l-ai tăiat. Dacă putea auzi ce mi se întâmplă, ar fi sărit pe mine cu mâinile și picioarele să nu mor. Pare genul ăla! Se întoarce cu o sticlă de tequila în mână și două pahare. Toarnă în pahare și sângele meu era pe jos și nu mai aveam de ce să horcăi. Eram gata și parcă mă târau unii din locul ăla, la locul unde ea urma să mă tranșeze. Și tot sângele nu o făcea deloc sensibilă! - Ce faci? - Asta o sa te mai relaxeze. Parcă nu ești tu. - E a doua! Îmi arată sticla. - Nu îți mai aduci aminte? - Nu. Dar poți să-mi explici. Ziua aia începuse să mă enerveze și zâmbetul ăla la fel. Se folosea de faptul că eram încurcat de situație și ce s-o fi gândit, hai sa i-o trag! Începusem să cred că se răzbună pentru că nu am sunat-o ni- Cio- Da- Tă. Dacă stau să mă gândesc nici când m-a sunat ea nu s-au schimbat mare lucru. Era ca și cum nu m-a sunat, iar eu eram acolo din întâmplare. Toarna în pahare și… - De data asta fără lămâie. Nu mai avem. - Aveam? - Tot tu ai cumpărat și lămâia și sticla asta și cealaltă pe care am baut-o…ah, lămâia care a rămas, am folosit-o la ceai. Ãsta e motivul pentru care…și întinde paharul spre mine, apoi îl dă pe gât. Îl pune lângă al meu. Își mai toarnă unul. De data asta am băut împreună. După ce le punem pe masă, îl umple doar pe al meu. - Nu mai bei? - După ce îl dai pe gât pe ăsta. - Asta am mai făcut noi data trecută? - Și asta. Siguranța ei, felul în care își atingea amintirile, nu știu…aveam tot felul de stări și amestecate. Ne-am apucat de băut fără să o mai întreb. După ce s–a golit sticla, am închis librăria. N-avea storuri cum vezi prin filme sau pe stradă la unele librării. Avea o ușă de termopan culoarea lemnului și vedeai prin ea tot. I-am zis că o să fac un afiș să-l lipească pe ușă: Nu fura din librării! Nu te juca cu-cuvintele altora, folosește-le pe ale tale si dacă tot nu-ti iese, intreab-o pe Ioana. Zâmbetul ei mă ținea în brațe și am luat-o pe stradă în jos până-n primul bar, unde întâmplător ne-a și plăcut, fără să iau în considerare setea pe care o aveam. - Sentimente… ti le cumpar eu pe alea pe care nu le-ai avut niciodata. Iti dau dublu! Deja bausem bine si mi se parea misto in bar. Motiv pentru care mi-am dat drumul la gura! Si am sarit de la una la alta, evitand subiecte gen, articol. Pentru asta avem alte spatii unde putem dezvolta ceva mai mult decat o putem face in barul asta, spunea ea. Avea un fel de a-si desface buzele la ultimul cuvant din propozitie, ca atunci cand femeia are buza de jos lipita de cearceaf si tu impingi, se desface pe o parte si orice iti spune printre dinti are doar buza de sus care E enorma! Vrei sa musti din ea si din toata carnea care iti intra printre degete. Ii privesti formele! Mainile tale pe soldurile ei si te abandonezi cat poti de mult in timp ce corpul face ce trebuie sa faca. Pastrezi imaginea asta si te muti cu totul in ea sa-si muste buzele, sa se faca singura femeie de care esti in stare, sa simta ca esti peste tot. Apoi te strange de umeri sa intre in tine si cu toate alea printre voi sa inceapa iar cu ultimul cuvant! Oare daca i-as spune tot ce imi imaginez, m-ar crede nebun? O vreme am incercat sa ascund asta, dar cu toate eforturile mele si-a dat seama ca sunt captiv in ultimul cuvant. - Nu e prima data cand mi se intampla. Sa stii ca buzele mele nu se misca asa intentionat. Pur si simplu nu le pot controla. E ca mersul pe bicicleta. Nu conteaza ce cuvinte si cui ma adresez, pedaleaza pur si simplu. Nici nu am stiut cum sa continui propozitia. Mi-era ca spun ceva aiurea. Ceva care ar fi scos si mai mult in evidenta faptul ca imi doream sa simt cum i se fac buzele intre buze si atingerea lor…dar daca s-ar fi speriat? La fel de bine putea sa lase dracului tot si sa ma sarute_oricum tot ce am fost in stare sa fac, a fost sa schitez o fericire scurta care uneori nu are nevoie de cuvinte. A avut chiar si un rezultat neasteptat, pentru ca s-a inrosit toata si am avut sansa ca pentru prima data in seara aia sa o privesc goala. Parca se dezbracase sa ma uit in ochii ei. Stiu ca sunt un ciudat si ca ar fi trebuit sa-i spun ca nu ma mai pot abtine, dar am facut-o mult mai tarziu cand am luat-o de mana printre toate mesele pana in holul de la toaleta. Speram sa gasesc una la comun, dar cand am ajuns acolo erau doua. Am ales repede sa nu se razgandeasca si am intrat la femei. Femeile sunt altfel in cazuri d-astea si devin delicate cand si-o trag unii dincolo de usa. In cel mai rau caz isi lipesc obrazul de partea cealalta si se bucura in tacere. La barbati e mai complicat. De fapt totul e complicat la ei. Chiar si aia care nu au coaie, incep sa le creasca daca se aud doua buci plesnind. Fac din ele pietre si le arunca in usa, pentru ca ei nu pot face liniste cata vreme exista d-astia care sunt intotdeauna dincolo. Si ies afara, se anunta unii pe altii…vino repede ma! Sa vezi nenorocirea! Abia asteapta sa iesi afara sa te ingramadeasca cu coaiele Lor si toate coaiele alea te ingramadesc sa te striveasca, sa nu cumva sa faci un pas gresit. Cu alte cuvinte indiferent daca tipa care e cu ei la masa e cea care se uita insistent si nu tu, esti futut. Isi scot pulele afara. Dau cu ele in tine sa-ti arate cine sunt ei si cine esti tu, frikoidule! I-am tras blugii stretch, pana langa genunchi si am inceput sa musc din pulpele-i usor palide. Nu m-am intrebat nicio secunda ce caut acolo si nici daca va intra cineva peste noi. Ma simteam de acolo! Aveau culoarea si forma perfecta pentru mine, dar ea nu stia asta si incerca sa le acopere. Habar nu avea ca asa vreau si am prins-o de incheieturi. Fara maini am incercat sa fac totul. Cu obrajii, cu buzele, cu limba, cu caldura din gura, cu aerul ala cald pe care-l suflam cu tot chipul meu si nu stiu cat timp am facut asta, dar cu siguranta peste tot in baia aia era o lumina calda si carnea ei din carnea mea n-am sa uit niciodata cum isi arunca buzele in dragostea noastra! Avea o pasiune cum nu mai simtisem la o alta femeie. Era cea mai fermecatoare din barul ala si probabil din inca vreo suta de baruri din oras. Si dupa ce ne-am futut, am ramas lipiti unul de altul cateva minute. Totul a fost atat de intens incat nu imi mai aduc aminte cum ajuns la ea acasa, deasupra orasului, unde am adormit goi pe un cearceaf alb si daca ar fi existat un ghid pentru a invata fericirea, cred ca s-ar fi chemat ceva de genul in cinci pasi simpli, ori in 7 pasi simpli, poate in Noua pasi simpli, dar oricum, cred ca nu l-as fi cumparat, tot ca mine as face-o. A doua zi, nu stiu daca ma facea sa par mai nebun decat sunt, dar stateam in cur pe marginea patului cu pumnii stransi in cearceaful pe care am dormit si nu intelegeam ce e cu momentul ala. Incercam sa privesc spre fereastra si nu vedeam daca dincolo de ea e lumina sau ce? Cadeau ingeri atat de desi… oare asa se face ziua azi? Dupa cinci minute cred, de fapt habar nu am cat, mi-am schimbat pozitia cu coatele pe genunchi. Cu pumnii si mai stransi in cearceaf, priveam pe fereastra sa inteleg. Asta pentru ca nu m-am priceput niciodata atat de bine la ce mi se intampla si la ce-o sa vina maine. Ceva_ul era acolo si nu-mi puteam lua ochii de la el, altfel nu pot sa-mi explic de ce se dezlipea de la fereastra si intra in camera. A intrat pana a trecut de mine si am intors capul sa vad care-i treaba cu el. Tot curul Ioanei se scalda in ceva_ul si parca tot ce era in jur se punea pe mine, iar eu nu puteam sa mai respir si nu-mi puteam lua privirea si nimic din ce mai aveam sub el. Am crezut ca o sa ma sufoce si ca pana acolo mi-a fost. Ca nu ma mai poate ajuta nimeni, nici macar daca fugeam, nici macar pumnii stransi in cearceaf sa-mi vina vreo idee_orice...lumina aia nici atat si clipeam rar sa inteleg de ce, sunt descult!? Nu stiu cam ce imagine ar fi avut vecinii cu mine fugind pe hol. Eu! Cu pumnii stransi in cearceaf si cearceaful in urma mea. Eu…de-as fi fost o mireasa nebuna care alearga departe, pentru ca nu intelege ce ar trebui sa faca cu ce i-a mai ramas dupa nunta. Macar de-as fi fost la mine acasa! Cand s-a intors cu fata spre mine, cu buzele usor intredeschise si a bombanit un buna dimineata stins, credeam ca o sa mor. Unii mor prin spanzurare, altii se arunca de pe blocuri, poduri, din balcoane, unii se ineaca, altii mor sub metrou, pana la urma nu conteaza cum, tot moarte e, dar privind un cur si sa nu intelegi ce ti se intampla, e cea mai buna moarte. ‘neata! i-am raspuns. Mai prin toate filmele, scenele astea mi se par aiurea. El nu stie, ea nu stie ce s-a intamplat si o dau in tampenii: noi? Si arata cu degetul de la unul la altul si celalalt aaaaa, Nu! Cu siguranta nu. Concluzia e OK si se cara fiecare pe unde apuca. Asa ca am fost direct. Nu inainte de a ma mai uita inca o data la curul ei sa vada si ea ce am vazut eu. - Ne-am futut? - A fost…! - Ok, deci ne-am futut. - Vrei o omleta? - Da. Chiar daca nu stiam unde e bucataria m-am ridicat si am luat-o spre usa unde ar fi putut sa fie. Taram cearceaful dupa mine, cum il taram pe hol cand mi-am imaginat ca o sa ies pe hol si nu stiu de ce dracului ma mai interesa ce dracului vor crede vecinii! Ce tampit sunt! In momentul ala am dat vina pe o lipsa acuta de exprimare si cand m-am trezit in holul de la bucatarie cu ea atat de goala pe pat, m-am intrebat ce dracului fac cu cearceaful dupa mine si de ce strang pumnii tare. Ce tampit sunt‼! Si m-am intors in camera. Stateam in picioare langa pat si nu stiam cum sa scap de cearceaf. Sa-l pun langa ea, sa-l arunc pur si simplu si unde cade, cade…sa o invelesc? Mi-a venit sa o intreb daca are ceapa. Parca eram din nou elev si la tabla fiind, trebuia sa desenez amiba. Chiar daca aveam note bune la desen, imi era teama ca in loc de amiba o sa desenez euglena verde. Intotdeauna le-am confundat pe astea doua. Se caca la fel, respira la fel si se inmultesc la fel, doar ca una-i verde. Mai aveam sa ma mut de pe un picior pe altul, de pe un picior pe altul si sa par si mai prost decat paream si sa o intreb daca ceapa e de anul trecut. Alt moment nu-mi gaseam si eu sa ies la tabla! Dintr-o data, am simtit o fierbinteala in cerul gurii, ca atunci cand ti se face calciu direct in vena. Dupa care mi s-a pus ceva pe ochi si am lasat cearceaful sa cada langa pat. In sfarsit, eram intr-o lucrare de Rembrandt cu o femeie goala si am pus un genunchi langa ea si m-am lasat pe o parte pana am dat cu gura pe soldul ei. Era moale si ma simteam ca atunci cand imi aducea Tovarasa de desen, plansele de la lucrare. Toate aveau scris cu rosu 10(zece) si ma credeam cel mai bun. E misto sa ai si momente d-astea in tempera. Te simti mai aproape de tine, adica te simti tu si astfel reusesti sa ii aduci si pe ceilalti langa tine. Nu stiu de ce, intotdeauna mi-a placut culoarea asta, verde! Cand s-a facut de pranz, am realizat ca e duminica si ca urmeaza luni. Nu mai aveam un job permanent de cateva saptamani. De muncit munceam, dar acasa, pentru un amic si in rest imi petreceam timpul dupa cum ma taia capul, iar lunea pentru mine era duminica de a doua zi. Chiar daca nu ma obisnuisem cu timpul liber si intotdeauna in jurul pranzului aveam emotia aia, ca maine trebuie sa ma scol inca de dimineata si sa o iau de la capat prin tramvaie si autobuze. Asta mai mult la inceput, ca dupa o vreme nu mai stiam in ce zi sunt si cea mai buna metoda era sa ies in strada sa aflu. Si daca oamenii nu vor pe strazi, dar cu toate astea ii vezi impinsi de credite, de copii, de datorie civica/ori sunt calcati in picioare si daca nici macar o moarte neasteptata nu-i mai mira si pare ca e ultima lor zi de trait, e Luni si e altfel. Daca exista o mica ameliorare la nebunia asta si ti se scoala, adica ti se acorda si putina incredere, +atentie, +chestii si ti se spune: ai noroc ma! Ca nu e luni! E Marti. Miercuri e atunci cand se iese la bere si barurile incep sa sa-si faca brandul dupa cinci-sase beri, si cand se discuta mult despre weekend. Uneori miercuri esti futut deja, iar cand se vorbeste mult despre vineri, atunci e ziua in care se fac mai toti oamenii si e sigur Joi. Vineri si sambata, seamana intre ele si dupa mine, sunt singurele zile care trec. In rest, simti la fel, te bucuri la fel, cu siguranta diferenta ca dupa Sambata vine duminica si dupa duminica vine luni. Iar Duminica e azi, cand stai in pat si nu stii ce sa faci mai repede sa nu te prinda saptamana pe picior gresit, asa cum s-a intamplat si duminica trecuta, cand te-a lasat cu toate bucuriile neterminate. Deci pentru mine azi e duminica si Ioana e inca aici. Tocmai am avut cateva momente carnale pe care ne-am catarat invingatori, iar acum doarme dezbracata si ma uit la curul ei. De fapt eu sunt in patul ei si ea doarme dezbracata. E a nustiucata oara cand il privesc azi si tot obraznic e. am mai trecut prin asta si am incercat sa exprim ceva prin cuvinte, dar de data asta parca e altfel. Daca intrebi pe cineva ce simte cand apuca o femeie, nu o sa se potriveasca niciodata nu ceea ce simti tu, chiar daca ar fi vorba despre aceeasi femeie. De fiecare data cand mi se intampla, imi ies chestiile alea din maini si intra cu totul in ea. Acolo se comporta ca niste statii de emisie-receptie si toate informatiile trec prin carne de la unul la altul. N-am inteles daca transmit vreun mesaj care ar trebui sa ma trezeasca sau dimpotriva, sa ma lase dracului si mai prost! Poate ca e cifrat ca manuscrisul lui Voynich si ar trebui sa iau la mana niste chestii, sa le rasfoiesc, sa-mi petrec mai mult timp intelegand… dar habar nu am cum, pentru ca nu am avut niciodata mai mult timp de atat! Recunosc ca m-am bucurat doar de trairi, de aura lor probabil...cata vreme o sa am trupul asta imi va fi imposibil sa fac mai mult. Oricum, daca poti face mai mult, nimeni nu te ia in serios. Te vor crede nebun si te pot interna repede. Foarte repede! M-am gandit de multe ori sa renunt la placerea asta imediata si sa astept imaginile. Imaginile alea‼! Care sa-mi dea raspunsul la intrebarea: Ok, da’ cine sunt? Si cine e ea? Ea cine e? si nu vreau la nebuni! Stiu doar ca o cheama Ioana si lucreaza la librarie. E o tipa cu un cur misto si pana acum e mai mult decat m-as fi asteptat sa fie. Uite cum doarme goala langa mine in timp ce butonez tv-ul! Uite cum pot sa o ating! Cu toate astea mai multe nu stiu despre ea si inca nu sunt sigur ca as vrea sa stiu. Uita-te! Cum ii ating curul! Vezi!? Mai ales ca inainte de ea, credeam ca dragostea ar putea fi o femeie cheala si cum nu am avut niciodata o femeie cheala…pfuf! A adormit iar! Ar trebui sa o conving!?