până la urmă toate alea pot fi roz

primele doua versuri cam gratuite. in rest e un poem care transmite si lasa o senzatie placuta la final. ce-i drept finalul acela e cam banal, nu zic ca nu autentic, dar face ca aceasta constructie cu sosete sa nu fie neaparat necesara in sensul ca povestea poate fi inlocuita cu alta care sa arate ca pana la urma nu neaparat povestea ta e cea care are unicitate. e o discutie mai lunga aici, dar cred c-ai inteles ce vreau sa spun. pana la urma e dreptul autorului de aalege ce poveste spune si felul in care o spune o face unica. dar ma gandesc la povestile alea care sunt unice care au un singur final si nicio alta poveste nu te poate duce acolo.

Sincer, mi-a plăcut poezia ta. Emană libertate și îmi da impresia că ai vrut să transmiți ceva imposibil de recunoscut cu voce tare. Rozul mă trimite cu gândul la faptul că exprimi disponibilitatea ștrengărească a unui "cum vrea ea".

povestea mea Leonard, chiar are unicitate pentru ca sunt unic. si tu esti unic. si povestile tale sunt unice. nu exista asta poate fi inlocuita cu aia si aia cu cealalta, exista doar teama noastra de a nu fi singuri si atat. de aici tot felul de interpretari vis a vis de contructie si alte cacaturi care nu ne fac mai buni sau mai altfel decat suntem si nu vreau sa spun mai multe ca nu mai mai opresc(pot sa-ti aduc toata lumea in fraza asta si sa-mi spui ca asta nu e sanatos frate). uita-te in jur si da-le dracului de sosete ca nu ele conteaza. s-a intamplat sa le am la indemana si m-am incaltat cu ele, pentru ca imi place mai ales sa le port atunci cand sunt gol. probabil un fel de protectie pentru lucrurile care mi se pot intampla fara sa se anunte. dar nici asta nu conteaza. conteaza ceea ce poti scoate din sosete, adica pe tine! multumesc frumos de vizita si nu am fost rau sa stii.:)

Diana, exact asa e! multumesc frumos

unic bre, marinescule.
poate doar poetesele alea care scrie despre sentimente elevante și înalte să fie umpic unice.
da tu, ție ce-ți tre să fii unic?
asta-i în loc de bine-ai reapărut.
din păcate tot în chiloțzii ăia roz.
nu spun că-i rău dar parcă mă așteptam și la ceva altceva.

mie nu-mi mai trebuie nimic, deja am ce sa traiesc.:) plus ca mai sunt si altele care imi fac doar mie rau sau bine si pe care nu am cum sa le impart, atat de bagate sunt in mine si probabil asta ma face unic si toti avem cate ceva.
si e de bine ca te-am regasit. pentru mine ca sa te regasesc e o provocare si una chiar placuta. comentariile tale ajung unde trbuie.
sa lasam chilotii, ca am destui de toate culorile. oricum mai putin si ma dezbrac si sper ca atunci sa fie acel altceva pe care te asteptai sa-l gasesti:)
o sa vina!

dar eu credeam, pînă acum, cel puțin, că ești dezbrăcat.

este-o provocare plăcută pentru că ești suficient de bun și suficient de sigur pe tine, încît să nu faci ca trenu, sau ca toți dracii, dacă îți este criticată o poezie.

lasînd gluma la o parte, cred ca ai exploatat suficient acest filon.
unde suficient este limitat doar ce are de spus un autor sau altul.
mai ales că ai abandonat prea repede, din punctu meu de vedere, modalități de expresie care și se potriveau foarte bine. mă refer la poeziile pe care le-ai scris cam în perioada aia cu scoția.
evident că preferințele mele îs apă de ploaie cît timp nu cred că ești dintre capsomanii care iși programează scrisu.
dar neah, cine știe, poate se întîmplă ceva.
:)

imi vine sa te pup! sincer si fara alte cuvinte.

tocmai cred ca am facut+o altfel:)