AdN

blasfemia bidirecțională a acestor combinații, ți-ai luat și pedeapsa.
la ce te așteptai, marinescule?:)

adrian, ma asteptam sa simt ceea ce am simtit cand ii ascultam!:) desi am schimbat ceva pe parcurs si am sfarsit cu acelasi Genius Of The Crowd + aici e scimbarea, Cocorosie-Animals. :) si vrei sa-ti spun ca de atunci sunt impreuna in fiecare zi si a trecut ceva timp. am vorbit noi despre cum caut, inca o fac. vreau sa gasesc locul ala unde cuvintele nu vor mai fi doar cuvinte.

ma bucur ca mai esti pe aici!

pentru că nu am ascultat, în varianta propusă de tine.
asta încercam să spun, nu-s de acord cu adaosurile aplicate poeziei. de poezia bună zic, nu de bălăriile pe care le producem noi. și genius of the crowd este o poezie bună. și atît de puternică încît mă miră că ai avut nevoie de fond.
oricum, poezia-i expresivă, dar concluzia la care ai ajuns în urma "experimentului" este destul de "subțire". nu prea are substanță.
deși apreciez modul personal prin care ai ajuns în punctul în care îți pui întrebări.

sper că știi ce cauți. și mă refer aici la failibilitatea cuvîntului în general.

cocorosie pentru mine, nu este un adaos. am facut lucruri simple si tot simple au ramas. in plus nu am aflat nimic despre mine, decat tot ceea ce spune si se crede. daca nu vad bine si imi pun ochelari, asta nu inseamna ca o sa vad mai bine. doar incerc sa vad mai bine. m-am gandit sa iau o poezie buna, o melodie la fel de buna, care au fost create din poate aceeasi nevoie de a intelege de a putea vedea si sa caut in primul rand furia din ele si astfel sa ajung la ura din ele, pentru ca dupa parerea mea doar in ura poti gasi dragostea aia pura si completa de care avem nevoie sa fim si sa nu mai conteze nimic indiferent ce spune unul si altul...tot ascultandu-le, la un moment dat cuvintele lor se amesteca si simt ca atunci pot ajunge sa simt ca ei si probabil te intrebi la ce imi foloseste asta. e cheia cu care pot sa deschid in mine si sa inteleg de fapt ce cautam. daca vrei, e un puzzle pe care incerc sa-l rezolv. de exemplu ia o propozitie si amesteca-i cuvintele si incearca sa construiesti cu ele. o propozitie spusa asa direct cum o facem, poate fi un sentiment si de cele mai multe nici macar nu-l intelegem, ne suna doar cunoscut si atat. da daca o pulverizezi si aduni bucatile, abia atunci incepi sa simti. dar ce spun eu aici, nu doar o propozitie, imagineaza-ti toate cuvintele alea amestecate! daca
esti intreg aproape ca e o obisnuinta, dar cand iti lipseste o mana sau un picior ce simti?

încurcat nimic. sînt două perspective diferite, atîta tot.
din punctul meu de vedere, dacă iau o poezie și o melodie și le amestec, le-am stricat pe ambele. indiferent cît de asemănătoare sînt, cîte idei comune au. o bucată de artă autentică, indiferent care-i aia, exact de aia-i bucată (sau ditamai bucata, dacă vrei) de artă, pentru că nu are nevoie de nimic în plus. nici să scoți ceva din ea nu poți.

celelalte despre care vorbești, locul în care cuvintele nu sînt doar cuvinte, cuvîntul ultim, etc, sînt pentru mine doar indicatori ai utopiei. în forma ei cea mai pură. nu mi-are trece prin cap să caut așa ceva.
tot ce ne este accesibil, este o bucățică infimă de univers, pe care să o "pictăm". prost, evident.

uite, d-aia nu semanam unul cu altul si suntem cate o bucata buna de arta fiecare in:). eu unul daca n-as incerca, m-as plictisi si as bea si as fute si cam atat:) asta referitor la mine. referitor la discutia noastra nu pot spune altceva, decat ca pentru min e una constructiva si cred ca pe tema asta nu m-as plictisi niciodata:).

faci tot felul de lucruri.
pai ce lucruri? ca vrand sa faci textul cat m-ai concis l-ai chelit precum o pereche de oua goale in fata carora a bubuit o butelie.

nici prea explicit dar nici asa ca o tigara care se crede trabuc.