Poezie
autosatisfacere
2 min lectură·
Mediu
avem poezia
și prea puțini știu despre ce e vorba.
unii o fac după reguli,
eu o fac vulgară.
mulți nici nu o vor citi.
vor vedea fața aia îngrozită.
care ar putea fi chiar chipul lui dumnezeu
și nimeni nu se va intreba de ce.
până la urmă poți să privești deasupra tuturor lucrurilor
și tot ce vezi,
aia e.
dar pentru mine,
e balastul poeziei mele
o stare!
o alta e că nu tot ceea ce simt
se și vede.
de multe ori mi-am imaginat că o să îmi cumpăr un sacou
care are coate și doi nasturi unul sub altul.
n-am exeperiență în domeniul vestimentar,
dar cred că ar merge și o eșarfă cadrilată.
o pereche de bascheți și în rest
totul să se potrivească.
îmi aprind o țigară și rămân așa minute în șir,
privind într-o oglindă am încercat și altfel.
să ajung dincolo de piele,
de carnea asta de 40șide ani să înțeleg.
nu știu cum reușesc,
dar de fiecare dată o termin gândindu-mă că îmi pot folosi și sexul.
la urma urmei, femei și bărbați
fără nicio altă opțiune, ajung să facă sex.
și e ok într-un fel,
dar de fapt unde e căutarea?
pun țigarea între buze cu aceleași mișcări.
mai schimb mâna, degetele
și trag. bag în mine ceva.
sunt convins că nu asta mă omoară.
oamenii bagă tot felul de lucruri în ei,
de parcă ar trebui să hrănească zi de zi ceva nevăzut.
acel ceva care dictează:
bea, mănâncă, fă sex,
bagă ceva în tine,
orice.
încă port sacoul cu doi nasturi unul sub altul.
nu știu dacă asta e rezolvarea,
dar cred că oamenii
chiar și când și-o trag
bagă ceva în ei,
bagă ceva în suflet
să li se vadă chipul...
și moartea.
032.982
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Marinescu Victor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 295
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
Marinescu Victor. “ autosatisfacere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/marinescu-victor/poezie/14003412/autosatisfacereComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CTpentru mine e vorba de prima parte. ea reuseste sa stea cumva in picioare si te-ai puteai opri doar la ea cred. mai departe nu are rost sa continui, e deja previzibil si scris oricum un pic cam personal.
0
MVAlina, atunci imi trag si un fes!:P nu stiu ce sa zic despre partea a doua. probabil am vrut sa ajung la moarte.:) cred ca ma obsedeaza intrebarea: mi-e frica sau nu de moarte?:) si pentru mine functioneaza ca un resort care ma arunca in altele si altele. cred ca am ajuns sa mi-o pun fara sa-mi dau un raspuns. pentru ca de fiecare data ma arunca in alta parte si descopar lucruri si tot felul, ma simt bine. imediat ce mi-o pun, mintea mi-e libera, dar nu te gandi la prostii:). cred ca am gasit un loc prin care sa ies din oameni.:)
si trebuie sa recunosc ca imi place sa caut, sa caut si sa caut. repet chestia asta in fiecare zi. umbla o vorba printre prietenii mei care spune cam asa: e foarte tare!:)
Claudiu, asa e. e cam personal.:)
va multumesc frumos si va astept cu placere!
si trebuie sa recunosc ca imi place sa caut, sa caut si sa caut. repet chestia asta in fiecare zi. umbla o vorba printre prietenii mei care spune cam asa: e foarte tare!:)
Claudiu, asa e. e cam personal.:)
va multumesc frumos si va astept cu placere!
0
bon, deci m-am oprit la "dar de fapt unde e căutarea?". strofa următoare reușește să construiască un alt final din aceaași materie primă. nu mi-a plăcut asta, dar nici n-o pot respinge-n totalitate.
ps. sacoul ăla, bașkeții și eșarfa cadrilată - nu poți păcăli blestemul de-a fi altfel doar cu-atât.