privește cerul. asta scria pe un bloc. Hei! uite că mai sunt și alții care știu despre ce este vorba

nu știu dacă am mai spus-o.
e posibil să îmi umble prin cap de foarte multă vreme.
femeia e cea care face
și a făcut cele mai bune poezii pe care le-am scris vreodată.
restul lucrurilor din viața mea
n-au nicio legatură cu scrisul.

de exemplu,
îmi aduc aminte că am un câine.
îmi aduc aminte că am văzut un film.
îmi aduc aminte că am citit o carte.
și îmi aduc aminte să beau cu prietenii.
ceea ce vreau să spun,
e că atunci
când nu îmi aduc aminte să iubesc,
pentru asta există întot deauna o femeie
pentru care ar trebui să fac totul.


eu asa am citit textul si pentru forma asta dau stea. ceea ce am sters e complet inutil (balast) si degeaba dupa parerea mea, nu face altceva decat sa incarce textul, sa-l fragmenteze si sa piarda o idee frumos scrisa, prin prisma unui lirism nepretentios (as spune absolut deloc fortat). pastrezi acelasi aer matur si usor miserupist insa adaugi un atom de sensibilitate intr-o maniera foarte naturala. textul curge frumos si e imposibil sa nu sadeasca in tine o senzatie, o impresie macar, cu caracter pozitiv. el nu mizeaza nici pe expresii triviale dar nici pe metafore, comparatii sau enumeratii profund gandite. pur si simplu pare un abur mental derivat la un pahar de ceva tare si doua fumuri din ceva la fel de tare.