Lui Filip
Până acum câteva zile mi se părea că sunt cea mai tristă, cea mai nefericită, cea mai neînțeleasă, cea mai ne... , ne... , ființă de pe pământ. Ajunsese chiar să-mi placă
Cuvintele încep să-mi moară ușor,
s-au molipsit de o boală ciudată.
Primul a murit cuvântul ,,dor,,
cuvântul ,,iubire,, s-a ascuns dintr-odată.
În suflet se-adună doar oseminte
albe, înghețate
Totul s-a sfârșit acum.
Eu - două mâini reci,
Tu - doi ochi
ca două cuțite năpraznice.
Ninge cu flori de cais
peste sufletul meu
unde am acum două răni sângerânde.
Rătăcesc prin întunericul
Ochii tăi reci nasc cuvinte moarte
magnolii viscolite îmi bat la geam,
steaua mea s-a stins târziu în noapte
iubirea ta a fost mai mult decât visam.
Tristețea mea te mângâie cu degete de
Caut, nu știu ce caut.Caut
un cer trecut,ajunul apus.Cat de-aplecată
e fruntea menită-nălțărilor altădată!
Caut, nu știu ce caut.Caut
aurore ce-au fost țâșnitoare,aprinse
fântâni - azi cu ape
În ochii tăi de un verde trecut
ca în furtuni cenușa mării
cât m-am pierdut!
Nu-i chip să-mi revin, să m-adun,
să evadez dintre pleopele tale incerte,
dintre-atâtea clipiri de tăcere și verde!
Iubite,de ce tăcerea ta imi e mormânt,
În timp ce-n inimă îmi înfloresc grădinile?
Eu vreau să îți descopăr rădăcinile
prin care să mă prelungesc pe sub pământ.
Numai când ți-am auzit glasul
ce-și cânta ardoarea
în urechea și în inima mea,
am uitat cine sunt
și m-am trădat pentru o altă lumină.
M-am pierdut în tine atât de mult,
încât am rămas, ai
Nu meriți lacrimile mele de acum,
și clipele frumoase ce ți-am dat.
Dar parcă merită noroiul de pe drum
Petalele ce-n el s-au scuturat?
Iubirea mea este, totuși, ca soarele
Care ramâne
Și toate lucrurile sunt
mult mai frumoase acum,
ochii mei vad lumina în sfârșit!
ești apa pe care o beau
în fiecare zi pe drum
Ești oglinda în care mă privesc
tremurândă-n fiecare
Te-am privit în ochi, m-ai luat de mână,
solemni ne-am pierdut pe vechile cărări,
ne-au zvâcnit pașii în foșnet de lună,
îmbătrâniți și goi de-atâtea așteptări.
Cu fericirea arsă de sudoarea
Te-am căutat tăcută-n haos de lume,
printre frunze moarte cu cercei de rouă.
Te-am căutat și te-am găsit prea târziu.
Între timp sângele-mi înghețese in vene,
căldura zâmbetului tău nu-mi mai e
Am luat de suflet o iluzie
fragilă, transparentă,
abia născută.
Cu ea de mână
lumea avea o altă strălucire.
Ea făcea din mine
o femeie aproape frumoasă:
iubeam.
Într-o zi mi-a bătut
Te-am așteptat un sfert de veac degeaba,
Când ai venit eram aproape bătrână,
Gura mea a tăcut, nu mi-ai înțeles graba,
te-am avut, te-am pierdut, am iubit în surdină.
Am trăit o secunda ce nu
Oare cum ar fi fost...
Eu să fi fost altfel decât eram,
Mediterana să nu fi fost albastră,
Flamingo roz să-mi fi bătut geam,
Lumina toată să fi fost a noastră ?
Oare cum ar fi fost...
Tu
Gândul spre tine l-am pierdut în noroi,
Am îngenunchiat în vântul serii o clipă,
Geruri turbate mușcă din noi
Pasărea vieții e împușcată-n aripă.
Uitarea-mi închide pleoapele plânse,
eu o
Te-am văzut ieri în vitrina cu solduri
printre vechi manechine îmbrăcate cu bolduri.
N-am ascultat de nimic și de nimeni.Păcat.
Mi-am topit toate visele și te-am cumparat.
Te-am crezut înger,
În gândul meu nu mai dormi astăzi
Sau poate eu nu mai știu.
Nici un cântec nu te mai găseste viu,
Totul în mine-i pustiu.
Astăzi nu mai esti unde esti,
Doar eu sunt aici
Duminecă. Zi de târg in talcioc.
Dacă voi avea un dram de noroc,
Mă voi întâlni cu vânzătorul de iluzii.
Înghesuială, zarvă mare, mirosuri pestrițe,
Þigani, manele, țărani, precupețe,
Nu-l
La răsăritul stelelor în amurg
Pe-o margine de clipa preacurată
mi-am aplecat tristețea și mi-am plâns
magia cerurilor destrămate.
În suflet e-o tăcere de moarte și e greu,
O clipă l-am privit
Locuiesc într-un cerc
Și mă simt în el ca-ntr-o cușcă.
Cerberii nopții fruntea îmi mușcă,
Gânduri către tine când incerc.
Locuiesc într-un cerc.
Lanțuri de-aramă îmi strâng piciorul,
Focul
Timpul îmi curge printre mâini,
cum să-l prind?
Dragostea ta mare cum s-o țin?
Visul ce ne-acoperă nu are grind,
drumul catre tine nu-l mai știu.
Mâna mea-i întinsă ca un dar,
glasul tău e-n
Nu suntem îndrăgostiți,
nu suntem iubiți, nu suntem nimic.
Suntem două suflete despuiate
sub același copac cu frunze desperechiate,
pe jumatate vii, morti pe jumatate.
Crengile tale uscate sunt
Cum s-a întâmplat?Ce s-a-ntâmplat?
Nu-i bine să cunoastem - e destin.
Știm doar că în închise spații și în vis
Ne întâlnim mereu sub pomul interzis,
Rătăcitori desculți prin raiul
MP