E prea târziu,să mă-ntreb unde ești.
Degeaba obrazul abia acum ți-l văd
Nu masca de pe-aducerea mea aminte.
Când ochii tăi erau intorși către mine
Te izgoneam fără-ncetare.
Înainte să încep să
Atât de mult te-am visat și de tare
Incât am uitat să vorbesc și-am tăcut.
Tăcerile mele ca plumbul topit
Au frânt zborul viselor tale.
Atât de dragă mi-a fost umbra ta
Și buzele tale amare,
Am nesocotit porunca divină dată de zei
si am visat că m-am născut din ochii tăi.
Am cutezat chiar să-mi închipui visul suprem,
dar ochii mei triști,plutind în infern
tăcuți, greoi și plini de
Dacă pașii te vor curge
spre ținuturile Bucovinei
vei auzi cântecele ielelor
și apele doinind poveștile noastre.
Ileana-Cosânzeana împletește și acum
cămașă de doruri lui Făt-Frumos.
De vei
Am ochi de vrăjitoare
ce dansează printre ruguri,
blestemată de zei
să nu-și găsească liniștea niciodată.
Am trupul copil
din aer nenăscut încă,
încarcerat între ziduri
de singurătate și
Nimeni nu te poate cunoaște
mai bine ca mine.
Ochii mei în care dormim amândoi
au făurit luminile tale omenesti,
au dat gesturilor făcute pe drumuri
un sens desprins de pământ.
În ochii tăi
Dacă am locui
Alături unul de altul,
și ar trece o zi,
iar tu n-ai mai veni pe la mine,
n-aș putea face saltul
în uitare
și as crede că nu-i departare
mai crudă și mai mare.
Traim,
Zadarnic născocim zăpezii vină
Că-mbracă părul lung de abanos
Mințim mereu, mințim fără folos
De ani, iubite, albul ne domină!
Zăpezi vor mai pleca fara să vină,
Și veri vor mai veni c-un
Cândva cineva te-a luat de mână
și te-a dus departe, departe,
prin întunericul ce ne desparte.
De-atunci în mine locuiești
ca o stea în fântână.
Când nicăieri nu mai ești
ești în
Îmi place noaptea
când toate gândurile mele,
rătăcitoare prin lume
se-ntorc obosite
să-și doarma somnul adânc,
în sufletul meu
grotă imensa plină de ecouri.
Când n-am strâs mâinile
N-am auzit
vântul ce se strecura
printre degetele noastre.
Înainte de a fi uniți
era despărțirea.
Când ne-am unit buzele
intr-un sărut fară sfârsit
N-am
Sunt un cireș naiv…
Fară nici o experientă
Deși au nins peste mine
Atâtea anotimpuri!
Speranțele
mi-au grăbit înfloritul
fară să bănui
că vor veni zăpezile târzii
care-mi vor arde
Eu sunt doar un pescaruș ostenit
fară odihnă, zborului sortit.
Purtat de risipirea mea adancă
nu vrea să mă primească nici o stâncă.
Furtuni mă prind cu gând ucigător
Rostogolindu-mă ca pe-un
Iubitul meu,
pe care nimeni nu l-a vazut decat in somn,
tată cuvintelor din mine
și peste nerostire domn,
te recunoste uitarea
ca pe propriul ei fiu
iar sarutul ei cu gust tarziu
in curand
Eu imi lunec gandurile cu voce tare
tu vorbesti pe soptite de parca ti-ar fi teama
sa nu tulburi somnul pe jumatate al pasarilor.
Iar cand copacii isi intind crengile catre tine
sa te sarute
O
N-am știut să ne despărțim
pentru că nu ne-am întâlnit niciodată.
Ne-am privit doar atât.
Ce crud destin
chiar și-n despărțire ni se arată:
chiar de vom încerca,
nu vom fi fericiți vreodată!
Toamna...
Tristetea printre gene alene mi se cerne
In suflet
Covor de frunze moarte mi se-asterne
Din ochi
Ape moarte mi se preling seara de seara
Ciudat...
Niciodata-n mine n-a fost vara!!!
Sunt eu acum când scriu
sau nici nu sunt
până-ntr-atât fiece cuvânt
mi-e parca l-aș fura
de pe buzele tale.
Ar trebui să tai iarba,
ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa uitării
Toate simturile mele-sufletul-
Le-am pus in varfurile degetelor
Pe care prin parul tau le treceam.
De-atata suflet
Degetele-mi tremurau
Si m-am oprit.
m-am prefacut toata
in varfurile
Nimic nu poate fi
Altfel decat este!!
Repetabila poveste
A celor fericiti prea tarziu.
Poate doar sufletele noastre pereche
Regasite-n amurg
Vor putea galopa impreuna
Spre infinit
Undeva-
MP