Mariana Pancu

E frumos! E frumos la tine în suflet, am intrat odata tiptil, pe furiș. Te uitai înspre soare și ai lasat geamul deschis! Prin ochii tai intunecați am vazut strălucirea din sufletul

Pășeste smerit în sufletul meu, Pleacă-ți capul tăcut a-nchinare!!! Nu tulbura linistea viselor nevisate și inorogul albastru de șoapte amare! Mobilele sunt vechi,pe o masă sunt eu floare de

M-am născut îmbracată în vise, am avut noroc. Roșii, galbene, albaste, în mine caleidoscop. Unele împletite pe frunte cu aripi de fum, altele culcate la picioare, inele de scrum. Bântui prin

Toamnă zăludă, toamnă nebună, ia-ți berzele șchioape și plecă spre sud! Nu-mi mai chinui amiezile târaite deja-ntr-o lumină amortitî! Nu mai vreau să te văd! Nu mai vreau să te aud! Toamnă

Se tânguie trist în cărți necitite, poveștile noastre pline de praf, în lumea lor mută vorbim pe șoptite. Viața poveștilor mult s-a schimbat! Scufița e sexi îmbrăcată în roș`, are masină

Degeaba născocim și toamnei vină că-mbracă tot pamantul mătăsos, cu frunze moarte, vii fără folos, de ani, iubite, iarna ne domină! Zăpezi vor mai pleca și or să vină, și veri vor mai veni

Tu ai să cobori către șesuri în timp ce eu voi visa cu ochii deschiși ca esti visul meu, ecoul meu nerostit... Cu inima deschisa în mâini vom fugări în flăcari argintii ielele din toate

Plouă stupid, fără motiv, în sufletul meu, imensă grotă plină de ecouri...

,,A fost odată ca niciodată... ,, așa începe orice basm cu feți-frumoși și fete de-mpărat. A fost odată ca niciodată la un capăt de anotimp fermecat, pe când nu se despărțeau încă apele de

Viața e minunată! Poate din punctul de vedere al ploii, toamna! Poate din punctul de vedere al zapezilor iarna! Poate din punctul de vedere al florilor primăvara! Poate din punctul de vedere al

Mamica fiind, cu griji pe cap si cu nevoi, stau si ma gandesc la uimitoarea decizie a guvernantilor in ceea ce priveste ,,programul social,, -adica pe scurt- cornul si laptele si nu stiu de ce mi-au

Desăvârșită singurătate tremură peste sufletul meu... Prietenii, speranțele, visele îmi mor tot mai des, memoria nu le mai salvează. Trece cavaleria grea peste amintirile

Minte-mă! Când îmi spui ca ma iubesti infinit, că sunt răsăritul și apusul tau! Minte-mă! când îmi spui că fericirea și durerea ta sunt eu, că sunt norocul și nenorocul tău! Minte-mă! când

Cu siguranță voi muri la un moment dat. Voi muri atunci când voi deveni cealaltă femeie și numai firul ierbii imi va ști gustul amar al sângelui. Cu siguranță voi muri la un moment dat. Voi

Nu-ți atinge buzele,nu-ți purta părul așa. Îți simt prezența peste tot in jurul meu deja. Nu te apropia ,nu-ți mișca ochii in felul ăsta, sunt îndeajuns de plini ca să te pot gusta. Mă

NU-ți găsesc fața printre o mie de maști! Unde ești ascunsă ptrintre culorile altor o mie de șarade, în marea paradă a vieții sunt cel mai singur spectator... Pentru că ești pierdută... te-am

Din minutele absenței tale mi-am făurit drumul spre tine. Mi-s roșii mâinile de roșul cărămizilor abisale ca zarea-n apus. Totul s-a spus, nimic nu s-a spus... Din secundele iubirii tale am

Am uitat de mult cum arați, ultima oară-nu-mi mai amintesc când și de ce- te-am așezat pe tine, iubire în camera amintirilor roz, mi-ai zâmbit.... peste noapte surâsuri migdalate ți-au atârnat

Grăbeste-te, rădăcinile mi se înfing încet în pământul adânc și fierbinte. În curând nu voi mai putea zbura, aripile-mi vor fi arse și ciunte!

Unde erai când am fost arsâ și spartă de dor în timp ce zilele îmi lunecau pe lângă fereastră uitându-se inauntru meu curioase? Și unde erai tu, când am fost ranită și neajutorată, pentru că

Am un bilet pentru nicaieri; nu repect regulile și nu ma bucur de nimic pentru ca totul e furt. Nu am timp pentru viitor, nu am timp pentru trecut. Fug in sus pe o scara care coboară și ma

Mai ia o inghititura. O sa fie in ordine, ce e interzis o sa para permis. Mai ia o sorbitura las-o sa-ti sarute buzele si cateva picaturi sa-ti alunece pe gat. Am sa-ti desfac inima si am sa-mi